O lume în care se dezgheață omenia

Noaptea, aici înghețau și stelele pe cer. Părea că se sparg în mii de fărâme și cioburile cad pe pământ înfigându-se în tot ce era viu. Iglul făcea diferența între viață și moarte. Dincolo de peretii din oase și piele de balenă, căptușiți cu blocuri de gheață era lumina făcută de opaițul de seu, cămara cu provizii și căldura umană care însemna viață.

Afară, vântul tăios care seca ultima pâlpâire de viață, urletul lupilor polari si moartea pândind în întuneric, înăuntru o geană de lumină și mai ales căldura umană.

Ultima bucățică de ren fusese împărțită generos între membri familiei, dar bunicul care urma să își petreacă noaptea afară îi întinse bucata lui nepotului la care ținea ca la ochii din cap. Așa era tradiția. Când o persoană ajungea la bătrânețe și nu mai putea ține pasul cu cei din familie, fixa data la care ieșea de bunăvoie în ger să devină o statuie înghețată.

Nepotul știa că era ultimul dar de la bunicul și lacrimi fierbinți începuseră să curgă din ochii săi negri. Își aducea aminte, cum anul trecut a auzit strigătele celuilalt bunic, dar nimeni nu s-a clintit să îl aducă pe brațe în colibă.

A crescut sub sentimentul vinovăției. Bunicul trecea acum pe rând să îmbrățișeze fiecare membru al familiei, când se auzi glasul subțire, dar energic al băiatului:

-Bunicule, pe mine să nu mă îmbrățișezi! Știi de ce? Dacă tu ieși să îngheți, voi veni cu tine. Oricum când voi fi bătrân, voi avea același destin. Nu te las singur. Îți voi împrumuta din căldura mea cât se va putea acest lucru, după aceea vom muri îmbrățișați!

Știindu-l cât este de hotărât, cu toate că este un copil, ai casei i-au spus bunicului că nu trebuie să se mai sacrifice, fiindcă vor vâna ei și pentru el.

Bunicul zâmbi fericit. Ar fi vrut ca mântuirea celor bătrâni de chinul înghețului să înceapă de la el, dar iată, nepotul lui înfăptuia acest act eliberator. Toată lumina bunătății pe care o vărsase din belsug în sufletul fraged aducea roade.

S-au așezat tăcuți și împăcați, fiecare la locul său, iar nepotul în brațele bunicului.

Ultima bucată de ren fusese mâncată, nu mai aveau nici seu de balenă, tocmai de aceea li se părea drept să rămână toți să moară împreună de foame. Se spărsese o tradiție crudă, când au auzit un răget înfiorător afară. Un ren bătrân se prăbuși în fața casei lor acoperind zăpada înghețată cu o baltă de sânge. L-au luat și l-au dus pe brațe în camera cu provizii. Lângă mama ren, un pui firav plângea în noaptea înghețată și fioroasă. L-au luat și pe el în casă, încălzindu-l cu dragoste.

Cineva le trimisese hrană, fiindcă altcineva salvase un bătrân de la moartea prin îngheț.

...Nepotul își îmbrățișă strâns bunicul. Iglul dispăruse, blana puiului de ren nu i se mai simțea moale printre degete, stelele nu mai erau atât de tăioase pe cer.

Se apropia Crăciunul și părinții săi îi pregătiseră un cadou urât-urât bunicului: îi rezervaseră un loc la azil. Copilul se gândea cum să se mai bucure el de toate cadourile puse sub brad, de masa mare, plină cu bunătăți în sufragerie, fără cel care îi spusese povești și îl plimbase de mânuță prin parc.

Parcă auzea glasurile otrăvite ale părinților săi:

-Ai îmbătrânit de tot, tată! Nici lingura cu ciorbă nu o poți duce la gură, fără să o verși jumătate pe dumneata. Uite, noi ne-am gândit numai la binele dumitale, de aceea te ducem la azil, să te bucuri de compania celor de anii dumitale. Vei petrece un Crăciun de vis acolo, să știi. Să nu ne faci sarcina imposibilă, că ne-a costat destul să te ducem la cel mai bun azil din București. Este un azil privat, tăticule, să știi!

Nuuu! Era nedrept, era crud și inuman ca bunicul, care îi crescuse pe ei și îl crescuse pe el să ajungă la azil.

-Bunicule, îți dau din acadeau mea? Poate îți dorești puțină ciocolată sau o bucată de tort. Nu îi las să te ducă la azil, bunicule! Să nu fii trist, căci vin cu tine! Voi fi primul copil care așteaptă să crească și să îmbătrânească la un azil de bătrâni!

În sufragerie se făcu liniște, iar părinții cunoscând încăpățânarea copilului renunțară la ideea să își mai ducă tatăl la azil!!!