Granița dintre a fi un părinte bun și a nu fi este atât de fragilă

Mă aflam în cabinetul stomatologului meu, o doamnă foarte atentă cu pacienții și fină, iar înaintea mea stătea pe scaun ca un domn, un copilaș de vreo 11-12 ani, dar foarte slăbuț.
Suporta cu stoicism totul, fără să clipească, fără să se plângă și mi-am dat seama ce bărbat adevărat va fi peste câtva timp.
După ce a ieșit, m-am auzit spunând cu voce tare:
-O apreciez pe mama că l-a adus la stomatolog!
-Din păcate a venit foarte târziu cu el, doamnă, a spus doamna doctor, deși nu își bârfește niciodată pacienții. Acum, din cauza neglijenței părinților, acest copil a ajuns la proteză. Va trebui să o schimbe după câțiva ani din cauza transformărilor maxilarului. Ah, este greu să vă explic, dar îmi este tare milă de bietul copil!
Zilele trecute am auzit la știri un caz situat la polul opus celui prezentat mai sus.
Fiindcă a descoperit la copilul ei o carie serioasă, o mamă a decis să îl ducă la cabinetul stomatologului și să roage medicul să facă tot ce este mai bine ca micuțul să nu aibă dureri.
În urma anesteziei generale, copilul de 4 ani a picat în comă și au început să îi cedeze pe rând toate organele.
Acest copil a murit din prea multă dragoste și părinții vor trăi cu sentimentul vinovăției toată viața.
Granița dintre a fi un părinte bun, responsabil și unul căruia nu îi pasă este foarte fragilă.
Așa stabilește destinul nedrept uneori.
Să îi dorești binele copilului, să îl duci la timp, să plătești mai mult să nu îl doară și să constați că l-ai condamnat la moarte din prea multă iubire și purtare de grijă!!!
Drum lin printre îngeri, copil nevinovat! Să știi că părinții tăi te-au iubit atât de mult, încât au vrut ca nimic să nu te doară sau să te deranjeze!
Poți fi dezamăgit de lumea în care ai trăit, dar niciodată să nu te simți trădat de ei, cei care ți-au stat alături până în ultima clipă.
Uneori, lacrimile universului nu reușesc să spele greșelile și păcatele lumii!