Pe Radu Țuglea l-am cunoscut în competiții. Era un concurent demn, nonconflictual, care încuraja pe cei devastați de înfrângere, nu depunea niciodată armele și își purta demn poveri sufletești greu de dus.
De dragul familiei sale a învins cancerul și nu a depus armele, când a descoperit ca boala nemilosă s-a extins.
Ce luptător de elită era Radu! Doar moartea fratelui său i-a bulversat existența mai mult decât propria boală despre care știa că este necruțătoare, dar nu se plângea.
„Fratele meu era atât de talentat. Eu nu voi ajunge să scriu niciodată atât de frumos ca el! Nu pot uita clipa în care tata plângea lângă hainele lui pe plajă, iar pe el l-au scos din valuri înecat!”
Radu vorbea frumos cu fiecare coleg/colegă în parte, felicita sincer câștigătorii unei probe și trimitea flori virtuale de mărțișor.
Ne vor lipsi toate atențiile lui și toate încurajările sale.
Radu a scris numeroase articole pentru bolnavii de cancer, materiale utile prin care să îi pregătească pentru cele mai grele perioade din viață și prin care să îi informeze despre ce va urma.
Prin articolele tematice, Radu i-a ținut de mână pe cei bolnavi de cancer, să nu le fie frică și să înainteze împreună pe câmpul de luptă al acestei boli.
Radu s-a adresat cu revoltă Parlamentului României, care l-a obligat să trăiască din pensia de 640 de lei, știind cât de costisitoare este această boală, cu interdicția să nu mai aibă alte venituri obținute din alte activități...
Pentru mine, Radu nu a murit, ci a plecat puțin să se plimbe Dincolo de nori, iar de acolo se va întoarce sănătos într-o zi și le va spune tuturor oamenilor grav bolnavi că teama și neputința se află numai și numai în mințile lor.
O primăvară frumoasă printre stele, Radu și vreau să știi că îmi vor lipsi:
-lumina caracterului tău frumos
-pasiunea cu care scriai articole atât de bune
-grija pentru oamenii din jurul tău
-demnitatea de a nu te plânge niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu