Îl vedeam pe Edi prin școală, nu-mi era elev și nu înțelegeam de ce merge el așa de cocoșat prin curte și de ce ține capul în pământ. Văzându-l, ai impresia că toate necazurile și responsabilitățile înstituției îl apasă. Se face mic, mic de tot și privește speriat în toate părțile. Se furișează asemenea unui hoț. Când plecam împreună cu microbuzul, se așeza uneori jos, când nu avea loc pe scaun, fara să-i pese că este murdat. Atunci îmi era frică pentru el să nu i se facă rău, dar în stație cobora și se pierdea printre ceilalți elevi.
Apoi mi s-a spus că adolescentul nu vorbește. Este cuminte, stă liniștit în bancă, își ia notițe nu lipsește de la școală, dar nu comunică în timpul orelor.
Anul trecut l-am cunoscut pentru prima dată ca elev și mi-am dat seama că traumele din copilărie i-au frânt destinul. Nu este caiet la fel de complet ca al lui Edi și în doi ani de școală, dacă mi-a lipsit de două ori. Dacă îl întreb ceva, îmi răspunde prin semne.
Unii spun că se preface, că acasă vorbește și merge drept și numai în școală „joacă teatru”.
De ce ar juca un adolescent un astfel de rol umilitor? Am stat ieri cu diriginta lui de vorbă despre Edi și mi s-au confirmat multe dintre presupuneri.
-Adolescentul este în plasament și experimentează încă simptomatologia copilului nedorit. Stima de sine este complet anulată, știind că ești copilul născut din greșeală, cel dat din mână în mînă.
-Cineva l-a lovit că i-a dat jos penarul și i-a împrăștiat creioanele sub bancă, iar de-atunci, Edi a luat hotărârea să se comporte în acest mod „să nu mai deranjeze oameni și lucruri”. De aceea merge el cocoșat și nu vorbește, să nu deranjeze lumea.
Ce soluție a putut să aleagă!Sunt oameni care sunt deranjați și că el dorește să treacă nevăzut și neauzit...
Inima unui copil, om sau adolescent poate fi frântă în câteva secunde și dacă vorbind chirurgical, ea poate fi pusă la loc, spiritual, actul de o cruzime inimaginabilă nu mai poate fi corectat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu