vineri, 31 iulie 2015

Lipsa timpului se citește în ochi



În ochii celor de lângă noi se pot citi enorm de multe lucruri. Uneori ne molipsește speranța care face să scânteieze privirea unora și care nu se stinge cu mii de dezamăgiri. În ochii anumitor oameni este mereu lumină și soare, chiar și atunci când ne descoperă minciunile sau când își bandajează rănile sufletelor, în ochii altora fiind mereu și mereu furtună, de aceea ochii omului rău ne sperie...
Un gând înțelept citit recent spunea că omul rău nu se neliniștește doar pe sine, ci pe toți cei din jurul său.
Compania unui om rău poate fi sinonimă cu condamnarea la nefericire.
Anumiți ochi scliplesc la vederea valorilor materiale: se îmbunează doar când văd teancurile de bani, brațele pline cu cadouri și cutiile cu bijuterii care li se oferă. Există și priviri setate să observe suferința lumii, să se identifice cu ea și să-și conducă posesorul spre a o alina.
Ochii mărturisesc luptele purtate și pierderile ireversibile, marile biruințe ale vieții, iubirile pierdute, cărțile citite, ipocrizia și sinceritatea, modestia și aroganța, dar lucrul cel mai dureros care se citește în privire este lipsa de timp...
Când ochii spun că posesorul lor nu mai are timp, indiferent de culoarea lor, mărturisesc iminența stingerii...
Timpul din clepsidra vieții s-a scurs, iar marea moarte își întinde fâlfâind aripile. Ochii știu mereu adevărul fiindcă sunt oglinda sufletului!
Să învățăm să citim adevărul în ochii celor pe care-i iubim și să-l căutăm în privirile oamenilor!