Cerasel

Nu am văzut copil mai vorbăreț ca el. Am impresia că vorbește în somn, că a exasperat asistentele și ginecologul la naștere, că-și va înnebuni soția mai târziu, că a spus primele cuvinte din momentul în care a fost conceput.
Cei care-l cunosc cred că au dobândit involuntar ticul verbal:
-Taci, Cerasel!
Pentru a se face înțeleși și a obține un rezultat, unii utilizează pleonasmul:
-Cerasel, taci din gură!
Când deschide gura știu ce urmează și mă supăr. În zadar mă uit urât și strig, nu-i pot lua dreptul la comunicare...
Cu toate acestea, trebuie să recunosc că dincolo de puzderia de vorbe, băiatul are o inimă de aur. Cerasel este curajos, chiar dacă este limbut și știe să se orienteze în viață. După atentatele teroriste din Franța, a adăugat steagul statului aflat în suferință la poza sa de profil de pe Facebook. Eu sunt mult mai reținută în astfel de cazuri, în timp ce protestul său de adolescent a fost vizibil. El nu a tăcut în fața suferinței nedrepte a lumii...
Chiar dacă îi pun o notă mică sau îl cert, Cerasel zâmbește când mă vede și mă salută frumos:
-Sărut mâna, doamna profesoară!
Mi se umple sufletul de bucurie când văd ce educație aleasă primește acasă! Alți elevi se fac că nu mă vad pe stradă sau trec fără să spună ceva, el nu face asta niciodată. Comportamentul său este constant și după ce a fost pedepsit.
În ciuda logoreei acute, Cerasel va deveni un om adevărat care va protesta în fața injustiției, nu va purta ranchiună celor care-l vor pedepsi, nu va trece nepăsător dacă un semen de-al său ar fi rănit în drum...
Știu asta și voi încerca să nu-i mai aud toate vorbele, deși mitraliera lor este îndreptată către urechile colegilor și profesorilor clasei!!!