Am crezut că totul va fi bine, când am scăpat de bocancul greu si plin de noroi de pe grumaz. De ce să nu fim și noi un neam fericit, ne-am zis? Curseseră râuri de sânge, pământul încă ne era sărat de jertfe și de lacrimi, meritam un răgaz de liniște, o pauză de zbucium, dar n-a fost să fie!!!
Lupta pentru putere ne-a scindat, iar noi, copii naivi ai democrației, ne-am trezit sfârtecați de obuzele intereselor „copiilor celor care ne călcaseră până nu demult grumazul!”
-După mine, la stânga, a strigat un oportunist! Vă dau salarii mari, ajutoare sociale, îi îmbrac pe cei dezbrăcați și vă deschid cu mâna mea ușa Raiului bunăstării sociale!
La stânga a devenit astfel un loc secular de pribegie, conceput ca fiind destinația sigură către Rai. S-au înghesuit bieții români să aibă și ei un loc la stânga, încât au început să se calce în picioare între ei...
Se credea că acolo curg izvoare de lapte și miere, că dealurile sunt de caș și mămăligă, iar cârnații atârnă de ramurile copacilor din pădure (de aceea or fi fost tăiați pe ras...)
-Stați! Veniți după mine la dreapta! Nu vă duceți pe calea pierzaniei la stânga, după lideri mincinoși și oportuniști.
La vetre, au inceput să se destrame familii. Soțul dorea la stânga, soția la dreapta, copiii școliți aveau oroare de stânga. Au apărut așa mii de biserici în țară și toate fără Dumnezeu!!! Am devenit un popor haotic, mai ales când i-am văzut în față și pe străinii care ne luaseră cândva pământurile. Țineau și ei hățurile puterii, numai noi priveam înmărmuriți debandada politico-socială!
Fiindcă majoritatea s-a încadrat pe flancul stâng, chiar și cei de dreapta au fost constrânși să meargă după dorința poporului. Oameni fără de zare, încrezători în cei care ne promiseseră marea cu sarea am fost surprinși când liderii ne-au oprit cu un semn marșul docil:
-Culcat! În pas alergător la mine, erau comenzile șoc care ni se dădeau acum!
Drumul către Iadul durerii și degradării unui popor este pavat cu bunele intenții referitoare la prosperitatea liderilor...În programul electoral nu scrisese niciodată negru pe alb: „ Culcat!” sau „În pas alergător la mine!”
Iată parabola tristă a unui nem brav! Am ajuns să ne certăm și să ne dușmănim în timp ce liderii ne manipulează și ne scindează ca să ne stăpânescă mai bine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu