Are mâini aspre și mari ca două lopeți și nu se teme nici de muncă nici de viață.
E mult de-atunci. El era un bebeluș drăguț, iar mama lui săracă-săracă nu avea cu cine să-l lase, fiind străină în sat și l-a luat cu ea la preotul care și el s-a dus în lumea drepților...
A muncit, in timp ce copilul își făcea de lucru la marginea holdei și când au chemat-o la masă, l-a spălat frumușel pe mânuțe și l-a așezat și pe el.
-Eu nu înțeleg un lucru, a spus cu nemulțumire preotul! La muncă unul și la mâncare doi???
Femeia a înțeles și a doua zi a lăsat copilul acasă. Acesta s-a dus în locul în care era legat câinele să își găsească un partener de joacă și l-a mușcat de colțul gurii.
Cicatricea încă se vede. Îmi spune că de-atunci îi este o frică teribilă de câini, apoi tulbură somnul morților cu înjurăturile lui și eu realizez cum faptele rele ne fac să supraviețuim proverbial decenii după dispariția noastră...
(O poveste tristă, culeasă ieri, 6 august, 2018 de la P.V)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu