Un hotel de 7 stele la capitolul ospitalitate

A trecut ceva timp de la întoarcerea din Maramureș și mă gândesc că nu mi-am facut timp să le mulțumesc gazdelor pentru ospitalitatea de excepție de care dau dovadă față de sutele de turiști care vin aici în toate anotimpurile. Mi-ar plăcea să ajung aici iarna, când Munții Rodnei și ai Maramureșului poartă cojoc mițos și căciulă de zăpadă, când răsună tot ținutul de colinde și Cascada Cailor se poleiește în argint. Sunt sigură că la Hotelul Roman Maramureș, căldura sufletească a personalului alungă tot gerul, fie el și siberian!
Mai întâi au acceptat să plătim cu voucherele de vacanță fără să pună 1000 de condiții și de întrebări. 
Nu ne-au cerut absolut nicio garanție, ci au rezervat camerele pentru noi: 104 și 106 și ne-au așteptat.
Am plecat de dimineața din Argeș (de la pensiunea unde fuseserăm cazați), dar am poposit pe Transfăgărășanu, am mâncat la o terasă la Cluj-Napoca cu o lumânare parfumată pe masă, iar aroma de vanilie o simt și acum în aerul acela liber. Ce atmosferă! Piața orașului invadată de porumbei, noi fericiți împreună fiindcă ne înțelegem bine, cu toate că partea stângă a mașinii nu doarme niciodată și nu se fițoșește, iar partea dreaptă este cea cu moleșeala și cu mofturile (așa glumim noi pe tema asta!).
Ne-am despărțit cu greu de Cluj să ajungem la o oră rezonabilă la gazdele noastre, cu toate că în vorbirea populară se mai zice cu reproș: „La ora asta vii la mine ca la hotel?”
Gazdele noastre au fost atât de grijulii, încât ne-au sunat să vadă ce se întâmplă cu noi, dacă am rătăcit drumul, dacă mai sosim.
Mi-a plăcut gestul lor. Mi-am dat seama că tratează cu atenție fiecare oaspete în parte. Am ajuns dupa 23 și am pășit ușor să nu deranjăm pe nimeni. Ne-a primit admirabil la receptie și ne-a ajutat să ducem până sus bagajele. Domnul de la receție a urcat cu noi până la ușă ajutându-ne la bagaje și urându-ne: „Noapte bună!”
Hotel Roman are trei stele, dar de departe ar putea avea patru, fiindcă: în camere se face ordine zilnic, nimeni nu îți atinge bagajele, iar dacă rămâne cineva în cameră, nu este deranjat. La baie au cele mai bune cosmetice hoteliere și prosoape albe și pufoase, pe care la fel le schimbă de câte ori este nevoie. Piscina și salina sunt alternative pentru vremea ploioasă. Bucătarul este excelent, iar ospătarii extrem de amabili și atenți. Țin minte că ne grăbeam într-o dimineață, să prindem Mocănița și ne-am așezat la o masă, iar unul dintre ospătari a venit, ne-a cerut scuze și ne-a rugat să ne așezăm la altă masă fiindcă acolo nu s-a strâns și nu s-a folosit aspiratorul minuscul pentru îndepărtarea resturilor de mâncare.
Aici am mâncat legume sote și rulouri de cașcaval de și-a comandat tot grupul și ne amintim și acum cât de bune au fost și am mâncat cei mai delicioși papanași din lume, cu dulceață de afine, de și-a făcut tot grupul dulceață de afine cumpărate din piață la întoarcere.
De câte ori erau avarii, disfuncții, personalul cerea scuze oaspeților, lucru pe care nu prea l-am întâlnit în altă parte.
Ne-a părut rău la plecare de parcă ne despărțeam de prieteni pe care îi cunoșteam de când lumea.
Am plecat în zori, când muntele era învăluit în ceață, cântecul vioi al râului se auzea în vale, iar până la ieșire ne-a condus mascota hotelului: un cățeluș curat și drăguț.
Am lăsat în urmă un hotel de șapte stele la capitolul ospitalitate și un personal de nota 10 la capitolul omenie.
Mi-aș dori din tot sufletul să petrec un Crăciun acolo, alături de cei dragi!

Am avut un concediu minunat fiindcă o persoană dragă și apropiată a făcut rezervarea și s-a sacrificat ca noi să putem admira colindele line ale Ardealului și munții impunători conducând 8 ore dus, 8 ore întors și am avut alături pe cei pe care îi iubesc foarte mult.