Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 4 ianuarie 2019

Mare patriot am avut, domnule! Să raționalizeze pâinea poporului!


Am promis că voi privi mereu către frumos și lumină și nu-mi voi mai pierde timpul cu polemici și noroaie, dar nu pot să tac!
Mama este contrariată! S-a uitat la televizor, pe nu știu ce canal și a aflat cât de bogați am fost noi în comunism, domnule! Tone de aur, curgeau grânele către Europa, fabrici și uzine înfloritoare, turme de oi și grajdurile pline, mașini și unelte, tovarăși...
-Doamne, unde erau toate bogățiile acelea, când mie îmi dădeau o pâine la două zile și 2 lei pe ziua de lucru la CAP? Cum este posibil să stai pe o comoară (ca Hagi-Tudose) și să rabzi de foame??? Nu pot să uit kilogramul de zahăr pe lună și litrul de ulei.
-Mă mir că nu spun cât de patrioți erau, mamă, și cum au avut ei grijă de sănătatea poporului raționalizând totul!!!
Discut cu mama mult și mă roagă să scriu despre asta, fiindcă i se pare inuman ca o țară să fie atât de bogată și poporul ei să fie ținut să mănânce cu porția, să se încălzească raționalizat, să se uite la televizor numai cât și la ce vrea guvernul...
Mă iau fiorii când văd pe rețelele de socializare care a fost cel mai „patriot” președinte al României.
Ascult evaluări comuniste:„Tovarăsul mi-a dat un loc de muncă și casă”. „Și ce v-a mai dat, întreabă reporterul intrigat ca și mine?” „Mi-a dat și mie să am unde munci, să am unde lucra...”(vocabularul sărac și formulările repetitive și pleonastice nu-mi aparțin)
Tovarășul este cel mai patriot președinte din istoria țarii, fiindcă l-a luat pe acest pensionar de mână (se vede cu ochiul liber că nu mai lucrează acum, dar obsesia bat-o vina) și i-a zis: „Te angajez, mă, eu, președintele tău! Își dau o bucată de pâine. Ai grijă! Să nu uiți asta niciodată!”
Oameni buni, președintele nu angajează și nu dă pensii! Cum poate fi patriot cel care a nenorocit atâția conaționali? Unii au murit la Canal, alții la Casa Poporului, alții în închisorile comuniste și în centrele de reeducare, unde erau tratați ca niște nebuni.
Cât patriotism poate să fie în cel care a ordonat armatei poporului să tragă în popor, adică la fel ca în Pădurea Spânzuraților soldatul să își împuște părinții, frații și surorile?
Cel puțin Apostol Bologa a fost obligat să facă asta de armata străină și tot a dezertat și a plăti cu viața!
Mari patrioți au fost cei care au ieșit în fața gloanțelor și a tunurilor și care au spălat cu sângele lor centrele orașelor martire!
Mari patrioți sunt cei care și-au pierdut copiii în Revoluție ca noi să fim liberi și nu au cerut recompense sau ajutoare.
Dar nu numai pâinea fizică ne-au raționalizat-o, ci mai ales hrana spirituală! Ni l-au ascuns pe Eliade, literatura religioasă era înlocuită de cea aservită regimului, în ziare nu puteai citi altceva decât despre cincinale și ce grozavi conducători avem...
Ar fi îndrăznit cineva atunci să faca glume pe seama patriotului sau să-i reproșeze ceva?