Îmi iau vacanță de la tristețe cu CND Turism

Sunt un biet turist prin viață, uneori prea grăbit, alteori prea leneș, ba un pârlit, ba un bogat risipitor, căruia îi plac vacanțe speciale, circuite turistice, destinații vacanță fără regrete și fără tristețe.
Aș pleca așa hai-hui prin țară, iar grijile mi le-aș fereca în camera bună de-acasă. Pe firul izvoarelor m-aș pierde, să aud pasul săltăreț al apei și sfada ei cu pietrele care-i apar în cale. Aș lua calea turmelor să-mi strălucească Miorița în suflet, aș căuta ruinele pe care Meșterul Manole a construit pentru a fi ucis de propria zidire. Aș mângâia cu palme arse de dor zidul în care Manole și-a jertfit iubirea.
La Soarele Moldovei aș poposi în prag, să mă învețe cum să-mi alung amărăciunea când mi-este dată s-o beau în loc de apă, iar poveștile nescrise, fructe de pădure, le-aș culege din locurile de popas...

Călătoria de inițiere cu CND Turism

 

„Să nu pleci niciodată de-aici, îmi spunea bunica! În România, oriunde ești acasă!”
Eu: Bunico, n-ai fost niciodată în vacanță, așa-i?
Bunica (oftând): Vai, draga mea, vacanțele sunt pentru cei bogați! Nici în luna de miere nu am fost, fiindcă după ce s-a terminat nunta, bunicul tău a fost luat la război și nu s-a mai întors. Mi-am crescut singură copilul și mi-am reclădit casa dărâmată de bombe. Cum să plec în vacanță?
Eu: Bunico, dacă ai putea să alegi o destinție de vacanță, unde ai dori să ajungi?
Bunica: Hei, draga mea, Munții Tatra, locul în care s-a stins viața bărbatul meu, sunt mult prea departe. Mi-au trimis casca și ranița lui. După ce nu voi mai fi, să le păstrezi cu drag și să le arăți strănepoților mei.
Aș vrea în Bucovina, la Putna și Voroneț, fiindcă pe acolo a trecut și el în drum spre moarte, fără să știe. Dragostea vieții mele. (Bunica își șterge ochii. Nu a uitat și nu s-a recăsătorit.)

Ei, și vreau să ajung La Voroneț fiindcă el, bunicul tău, îmi spunea că am ochii la fel de albaștri.
Eu: Am să te iau în vacanță, bunico! De Paște mergem la Casa Elena, în Vormeț.
Bunica: În curând voi pleca într-o vacanță fără întoarcere, draga mea. Tu să nu plângi atunci și să-ți aduci aminte clipelel frumoase petrecute împreună!
Eu: Am făcut rezervările, bunico! Prea târziu să mai scapi acum! Noi, două, vom petrece vara punând țara la cale. Tu să-mi povestești despre foamete și război, să-mi arăți plantele de leac cu care-mi alungai suferințele copilăriei! Bunico, te rog să-mi transferi înțelepciunea și bunătatea ta!
Bunica: Merit eu, ofemeie bătrână și urâtă să-ți încurc planurile? Tu ar trebui să mergi să te plimbi cu tineri de vârsta ta!
Eu: Ești cea mai frumoasă ființă din lume și meriți tot ce este mai bun! De la poalele pădurilor de brazi, peisaje alpine și mănăstiri, vom merge la poalele Dunării!
Bunica: Se spune că Delta Dunării este cel mai tânăr pământ al țării. Poate întineresc și eu la fel.
Eu: Vom sta împreună înconjurate de ape, bunico. Vom admira peisajele, sălciile pletoase sărutând valurile, peștii săltând în aer după pradă. Nu voi uita niciodată cum mă duceai în brațe la râu, pe pajiște și în pădure, cum îmi deschideai cu cheia bunătații tale raiul copilăriei mele!
Și așa, am fost cu bunica în vacanța vieții mele pentru Spring SuperBlog 2017.

Cu omul se-ndreaptă omul

Omul este ca o plantă sau ca un copac. Dezvoltarea sa ulterioară depinde mult de sămânța din care a răsărit, de locul în care a apărut, de concurența la supraviețuire din jurul său. De obicei nu poate ieși stejar dintr-o sămânță de mac sau morcov dintr-un grăunte de porumb...
Acolo unde apare un stejar dintr-o sămânță umilă este multă trudă, suferință și miracol. Se întâmplă rar, iar produsul este contestat și considerat intrus atât în mediul în care a apărut, dar și în lumea pe care o bulversează!
Și în societate, ca și în pădure, fiecare aspiră spre locul cel mai expus luminii. De cele mai multe ori principiile se contorsionează în compromisuri pentru un strop de soare și un loc mai bun. Aspirând spre cer, mulți tratează cu superficialitate rădăcinile, de aceea se trezesc puși la pământ de furtuni.
Există copaci generoși, care fac roade și adăpostesc în crengile lor multe viețuitoare și pomi care cresc strâmb, înțeapă, otrăvesc, țin degeaba umbră pământului.
Uneori, un om care crește strâmb, poate fi îndreptat cu „o altă proptea umană”. La timpul potrivit și la locul potrivit apare un prieten bun, un părinte iubitor, un om de bine care nu te lasă să te dezvolți pieziș. O poate face brutal sau cu delicatețe, dar tot ce nu te omoară, te întărește.
În spatele unui om care se-nalță mândru și drept în soare stau zeci de alți oameni care au contribuit la îndreptarea sa! Lor ar trebui să le acordăm prețuirea sinceră pentru că nu ne-au lăsat să fim răi, să fim nedrepți, să fim superficiali, să ne irosim viețile.
Dezaprobarea lor ne-a fost îndreptar și oricât ne-a durut atunci, acum când trăim vertical, realizăm cât de utilă ne-a fost!
Să ne fim îndreptar unii altora, să încetăm să mai fim securi pentru oamenii-copaci din jur!

SHARE YOUR BOX cu flori de piatră și urechiușe de lemn

Un pumn de perle nu valorează cât un pumn de orez!

Omul medita la proverbul chinezesc cu amărăciune.
-Să am un pumn de perle, l-aș vinde și aș cumpăra orez să-mi ajungă toată viața, spuse, dar nu am nici bani, nici casă, nici haine, în curând rămân și fără dinți, că bine spune alt proverb chinezesc:„Limba rezistă fiindcă e moale, dinții cad fiindcă sunt tari...” Eu sunt „Logofete brânză-n cui/Lapte acru-n călimări/Chiu și vai prin buzunări” și, vorba lui Creangă: „Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost.”
De ce nu spun că „Un pumn de perle valorează cât un câine?” Cum ar fi să se taie un câine în fața ta, să fie făcut bucățele și fript sau făcut o tocăniță în care este amestecat sângele animalului și să înghiți mâncarea?
Se strâmbă și îi veni așa din senin să tasteze mâncare chinezească, în timp ce spuse cu hotărâre:

-Câine, șarpe și viermi nu aș mânca să rămân flămând toată viața!
Ia te uită: există și o aplicație mobilă numită Wu Xing prin care poți comanda mâncare chinezească, urmată de îndemnul „Share Your Box”. 15% discount înseamnă o cămașă nouă cu banii economisiți de la mâncarea la birou, dar cu prețul câinelui, nu, mulțumesc!
Își aduse aminte că nu are nici pantofi noi, dar înainte de a-și blestema zilele, își răspunse cu alt proverb chinezesc:„Mă înfuriam că nu aveam ce încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.”

Visul chinezesc

„Și vine primăvara și n-am pantofi, și vin facturile și penalizările de la rata de la bancă și nu am cu ce plăti!”
Asta a repetat până a adormit greu, după miezul nopții. Apoi a visat cutia cu mâncare chinezească. Venea în zbor către el și-l certa:
-Toate calamitățile vin de la gură, să știi! De ce ai prejudecăți legate de mâncarea chinezească? Nu știi că este cea mai bună și mai sănătoasă de pe glob? Te-aș putea pedepsi, dar pot și să te îmbogățesc. Gândește-te bine! Cu omul se-ndreaptă omul. Poți comanda mâncare chinezească la birou apelând la ajutorul aplicație!
Apoi cutia mergea din mână în mână, el ajunse celebru, iar colegii îi mâncau prânzul. „Și sărac și cu prânzul mâncat, spuse”.

Flori de piatră și urechiușe de lemn

Se sculă hotărât să elimine prejudecățile, așa că descărcă aplicația și căută o mâncare chinezească prin care să stârnească interesul colegilor.
„Voi comanda flori de piatră și cartofi cu urechi de lemn.

 Se și vedea în centru atenției când răspudea simplu la întrebările colegilor:
-Ce mănânci tu acolo?
-Flori de piatră?
-Dar în cutiile acelea ce ai?
-Cartofi cu urechiușe de lemn.

Urmarea primei comenzi

La prima comandă nu a avut deloc noroc. A văzut cutiile lui plimbându-se din mână în mână pe la colegi și golindu-se fără să apuce vreo bucățică.
-Să ne rupem și noi dinții în florile de piatră și în urechiușele de lemn, au spus râzând și mâncând totul cu poftă!
-Tocmai ați înghițit o ureche de câine, le-a spus el cu ciudă că-i goliseră toate cutiile.
-A fost bun, câinele ăsta, să ne comanzi și nouă mâine!
Atunci el a făcut o listă pentru a doua zi, zicându-le colegilor:
-Astăzi am rămas nemâncat, mâine, fiecare îmi dă 15% din cutia lui!
De-atunci el are mâncarea asigurată la birou și este cel mai iubit om de la serviciu. Noua aplicație a fost până ieri secretul lui, dar simt nevoia să-l împărtășesc cititorilor mei.
Și așa am devenit și eu dependentă de flori de piatră și cartofi cu urechiușe de lemn și am împărțit cutiile mele cu mâncare chinezească juriului și colegilor cu ocazia Spring SuperBlog 2017...

Ultima vizită de Paște cu masina inchiriata de la Rent A Car Otopeni.

Nostalgiile copilăriei

Prin oraș plâng cireșii cu petale de floare. Se scutură la line adieri ca anii mei. Închid o clipă ochii și simt mâinile bunicii mângâindu-mă pe creștet în timp ce-mi spune povești. Ea m-a apărat de zmei și de vrăjitoare, de balauri cu șapte capete. Am făgăduit când am plecat la școli că nu ne vom despărți niciodată, dar n-am știut niciodată ce promit atunci.
Dacă mă miram de ia sa veche cu trandafiri și panseluțe cusută manual, bunica mi-o împacheta și mi-o dădea la plecare. Așa au dispărut pernele ei cu fețe din mătase, șervețelele din pereți, ceramica, până am înțeles că nu trebuie să mai mă mir de nimic, altfel își pune sufletul la pachet să-l iau cu mine!
Într-un fel i l-am luat. Toți ai ei, copii, nepoți care au plecat departe i-au luat o frântură din suflet și mă mir cum mai poate trăi cu el făcut bucăți!
Acum este bolnavă. Zi și noapte, chinuită de dureri îngrozitoare, nu se îndură să ne lase singuri, iar casa să fie încuiată sau înstrăinată.
-Am să vă aștept aici mereu, promite.
Așa aș vrea să fie pentru că mă tem să-i văd trupul neînsuflețit pe-o masă și să știu că nu mai am bunică.
Cu ce masă îmbelșugată ne aștepta bunica de Paște! Ouă roșii, friptură de miel și de curcan, cozonac, pască, cornulețe cu gem și cu nucă...Livada înflorită, martoră a copilăriei mele, mă așteaptă și acum cu brațele deschise, dar sunt la mii de kilometri distanță...
-Bine ar fi să veniți și voi, spune mătușa la telefon. I-a fost așa de rău azi-noapte. Să mai petrecem un Paște împreună cel puțin! A cerut pix și hârtie să-ți scrie, dar nu mai vedea bine și-i tremurau mâinile, apoi a început să plângă de ciudă.
Ce i-au făcut bătrânețea și boala bunicii? Am ajuns la capăt de drum? Cum să fac să nu izbucnesc în lacrimi știind asta?

 Un răspuns nepăsător: „S-a stricat mașina”

-Ce-ar fi să mergem la bunica de Paște, dragule, să-i umplu casa de cadouri și de bunătăți? S-ar putea ca acesta să fie ultimul Paște petrecut cu ea...
În viață nu-ți ies mereu lucrurile așa cum vrei tu...Primesc un răspuns nepăsător, de la o figură acră, care cred că a încetat demult să mă iubească, iar tonul mă deranjează:
-Dacă gășești bilete de avion să te întorci în țară, cine te ia de la aeroport să te ducă în satul acela din capăt de lume?
„Acolo am copilărit eu!” îmi vine să-i strig.
-Să iei un taxi, te zvântă, mai ales când aude că vii din străinătate, șoferul are impresia că ești plină de bani și te va taxa la suprapreț.
Îi citesc în gândurile nerostite: „Vrei să mă obligi să stau cu o bătrână de sărbători?”
-Lasă, tu stai aici, petrece cu prietenii, rezolv cumva!
Sunt dezamăgită. Mai întâi că o voi pierde pe bunica, apoi pentru că el nu este niciodată alături de mine. În afară de confortul său, nu mai există altceva.
-Ar fi o soluție să apelezi la Rent a car Bucuresti. Mașina îți va fi livrată la aeroport la orice oră aterizează avionul, chiar și la miezul nopții

Rezolvarea vine de la Inchirieri auto Bucuresti

-Rezistă bunico, rezită! Trebuie să ne luăm rămas bun, spun cu ochii în lacrimi în timp ce caut o mașină!
Vreau cu disperare o soluție să o vizitez pe bunica de sărbători și ca un răspuns al rugăciunii mele găsesc campania”Unde aș merge în vacanța de Paște cu o mașină închiriată de la Rent A Car Otopeni“ pe Blog Awards.
Link-urile îmi dau un răspuns rapid. Pe site găsesc formularul de comandă și fac rezervarea. Aleg mașina și completez formularul de calcul pentru minim trei zile de închiriere. Primesc încredințarea că mașina mă va aștepta la sosire să mă ducă pe firul dorului până în universul fermecat al copilărie mele.

Maramureșul, locul rădăcinii mele, tărâm unde sculptura în lemn a devenit religie, costumul popular haină de gală și umorul remediu împotriva morții, mă așteaptă. Am acolo o bunică, iar casa ei este plină de cergi și costume asemenea unui muzeu.
Mi-e dragă țara asta și tocmai pentru că o iubesc am fost condamnată la înstrăinare! Conduc mașina puternică, modernă, pusă la punct, dar cu cât mă apropii, inima-mi bate mai tare. Autoturismul înghite coline, munți, trece paralel cu  pletele argintii ale râurilor, dar ceea ce mă bucură este că devorează distanța care mă desparte de cei dragi. Aici un sat românesc, dincolo o pădure, la orizont o stânca. Se vorbește și se simte românește.
-Frumoasă țară avem! Dacă nu era închirieri auto București, nici nu mi-aș fi dat seama.
Călătoresc singură prin țara mea și hotărăsc că aici doresc să mă odihnesc în cimitirul din sat, cu bunica la căpătâi, cu mama la dreapta și cu tata la stânga. Voi returna mașina și anunț că nu mă mai întorc. Poate un străin să simtă cât de legată sunt de bunica și de căsuța ei de poveste? Atunci pot eu să-mi leg viața de-a lui sau trebuie să-mi caut un bărbat care să simtă românește?

Follow me on Blogarama

Ucideți fără frică pitonii uriași care urmăresc să vă înghită!

O știre șocantă provoacă trezirea la realitate

(Sursa fotografiei aici)
Priveam șocată fotografia și binecuvântam tărâmul nașterii mele. Dacă m-aș fi născut în Indonezia, aș fi sfârșit probabil în burta unui piton uriaș, iar cei dragi m-ar fi recunoscut prima dată după pantofi, asta în cazul în care n-aș fi mers desculță. Să te înghită de viu un șarpe uriaș reprezintă o perspectivă sinistră. Dar să te devoreze îngrijorările pe care le hrănești zilnic în loc să le alungi, să te sugrume dorințele supraomenești care îți inoculează veninul, cum o fi?
În orice societate ești urmărit de pitoni zilnic. Ei se târâsc cameleonic la granița dintre normalitate și abuz și atacă letal și surprinzător.
Sunt șerpii crescuți la sânul tău, al meu, al nostru: dorința de a fi lider, efortul supraomenesc de a fi cel mai bun și de a câștiga mereu, maratonul după lucruri și bani, escaladarea Everestului piramidei sociale...
Cât este mic, „pitonul” poate fi ucis, alungat din ținut, eradicat dintre oameni. Când devine însă uriaș, iar tu dependent de el, îți paralizează voința. Vei vedea mai târziu prin ochii săi tulburi, te vei târî asemenea îngrijorărilor cărora le-ai permis să te înghită de viu...
Ei, da, lupta cotidiană cu pitonul crește adrenalina, dar mai curajos este să fii un om liber de pitonul îngrijorării, un om mulțumit cu ceea ce are și poate să facă.
Dragi cititori, toți cei care într-un fel sau altul ați ucis pitonul înainte de a vă devora el, donați povestea voastră iar Dr. Oetker va da un euro ca un copil din România să crească liber de frică și străin de teroare!
Blogal Initiative și Dr. Oetker ne provoacă să trăim o viață fără frică!Îngrijorările și pretențiile exagerate ne înghit cu pantofi cu tot...
 

Viața ca o păcăleală de 1 aprilie!

Uneori păcăleala precede viața

Pare absurd, dar uneori păcăleala precede viața. El nu este pregătit să devină tată, ea nu-și ia anticoncepționalele și-l minte sau ea este o partidă  foarte bună, iar el dorind să-i devină soție o seduce, cert este că se trezesc părinți. Nu toate nașterile sunt rodul unei mari iubiri. Există și familii întemeiate pe rațiuni economice sau pe dorința expresă de-a fi în rândul lumii. Un copil care vine pe lume dintr-o astfel de păcăleală este într-un fel un damnat. El va purta până la maturitate povara neînțelegerilor, reproșurilor cuplului, iar mai târziu rănile din suflet...

Care sunt păcălile pe care ți le faci singur, răzbunându-te pe viață.

Să presupunem că ești rodul unei mari iubiri, că ai fost copilul mult dorit și așteptat, pentru care mama a pregătit din timp „cuibul”. Ai crescut și ai suportat consecințele multor păcăleli;  unele făcute de alții, altele făcute de tine însuți, gândite pentru a-ți sabota viața. Cum poți să procedezi pentru ca existența ta să nu fie o păcăleală nesfârșită de 1 aprilie?
1) Să nu te minți niciodată că situațiile roz nu se sfârșesc, iar tu ești imun la boală, umilință, nenorocire, bătrânețe! Păcăleala aceasta nu are sens, fiindcă situațiile dramatice te vor surpinde complet nepregătit. Pregătește-te emoțional și financiar pentru toate etapele vieții! Nici măcar tu nu rămâi mereu tânăr.
2) Nu te lăsa orbit de lauda lingușitorilor! Încearcă să te analizezi critic, obiectiv, pentru a nu fi dus în eroare. Asta nu înseamnă că trebuie să respingi laudele sincere ale celor din jur, dar flatările să nu-ți hrănească orgoliul în așa măsură, încât să te conducă la dezastru.
3) Să nu ai impresia că succesul, din momentul în care l-ai dobândit, este obligat să rămână la tine. El se întreține prin muncă și perseverență.
4) Să nu crezi că oamenii răi trăiesc mai bine și sunt scutiți de stres fiindcă cei din jur le știu de frică! Cel rău este cel mai mare stres pentru el însuși.
5) Nu poți opri cursul vieții, dar poți „să păcălești” mulțumitor pentru tine traseul. Fii atent de la început ce alegi! Este dezastruos să începi două-trei facultăți și să nu termini niciuna, să nu-ți placă să faci nimic pe lumea acesta!
6) O viață canalizată pe rău este cea mai dureroasă autopăcăleală pe care ți-o aplici.
7) Să nu crezi că păcălindu-i pe cei din jur, tu nu vei suporta consecințele niciodată!
Fie că te-ai născut dintr-o păcăleală, fie dintr-o dragoste mare, fii cea mai plăcută păcăleală pentru cei din jur!

LaFemme.ro și culorile primăverii 2017

Dorul de verde

Nu-i așa că ți-e dor de verde, femeie, primăvară eternă? „Fată verde, cu părul pădure”, cu fire de iarbă-n privire, cu muguri de viață în suflet! Unde-ți poți tu alina dorul de verde, decât pe LaFemme.ro?
De-aici îți poți alege rochii de culoarea frunzelor și a florilor, haine țesute din lumina dragostei, cu firul eleganței, menite să sublinieze feminitatea și să reliefeze frumusețea.
Să foșnească rochii verzi pe trupul tău de zeiță!

De ce verde și nu albastru? Albastru este pe primul loc în topul culorilor preferate de către oameni. Fiindcă poți aduce vegetația între betoane, alungi depresia, anulezi stresul, calmezi privirile din jur și stimulezi creativitatea.

Poate tocmai de aceea când simți că viața te învinge, culcat pe sânul ierbii cauți alinare în căldura pământului! Ai nevoie de îmbrățișarea copacilor, de cunună și boltă de frunze!
Pentru o seară de primăvară, bluze elegante de seară. Umerii goi de fildeș să răsară crini rotunzi din materialul kaki, verdele răscopt la soare.

Femeie, niciodată să nu te plictisești de verde! Este forma de manifestare a vieții în garderoba ta!

Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru

Cum să nu-ți fie sete de albastru, izvor infinit al vieții? Femeie, prospețime de apă curgătoare izvorâtă din munți, liră de râu la care cântă vântul pentru a potoli îngrijorările și supărările bărbatului...

Îmbracă-te-n albastru oriunde: acasă, la serviciu, la petreceri! Lasă frumusețea să curgă la poalele admirației celor care nu-și pot lua ochii de la tine! Zâmbește încrezătoare! Hainele de la La Femme te pun în valoare.

Să nu fii niciodată galbenă de invidie!

Ce ne-am face fără lumina soarelui și florile galbene care zâmbesc în grădină. Da, și galbenul este culoarea anului 2017! Să nu fii niciodată galbenă de invidie, dar să te-mbraci în galben să te asortezi cu florile de păpădie, cu cornii înfloriți și puii care abia ies din ou!

Gingașă ca floarile de piersic și de cais, te poți asorta și cu ele!

Draga mea, La Femme te-mbracă la fel de elegant, de colorat și de frumos cum se îmbracă primăvara!

Jaful secolului cu ciorapi femei Marilyn pe figură

Cum devine un soț model infractor

De când soția mea a descoperit magazinul Carouri.ro, m-a adus la disperare și în pragul falimentului. Când mi-e lumea mai dragă, mă tulbură cu pretenții absurde:
-Dragule, fă o minune să capăt exclusivitate asupra acestor ciorapi! Nu suport să vadă dresuri Marilyn 
în picioarele altei femei. Nu se agață, nu miros, nu-mi scot în relief ceea ce trebuie ascuns...
-Te întineresc cu 20 de ani, adăug eu cu ironie.
-Nu-i așa că ai observat și tu că îmi fac picioare de adolescentă? Nici nu zici că sunt mama a doi copii.
Tot este bine că știu cum să o împac când plec de-acasă când începe curățenia generală și mă întorc după ce camerele sunt zugrăvite, covoarele spălate, geamuri lucesc de curățenie. Ce m-ar lăsa ea cu copii să facă ordine prin casă, așa că găsesc un pretext și plec la mama! Iar eu sunt un bărbat modern, pfiu, model, fiindcă nu stau cu ziarul sau cu meciul în calea curățeniei ei. Îi respect intimitatea și dreptul de a fi gospodină, închid ochii mereu la pasiunea ei nebună de a face colecție de ciorapi buni și frumoși...
Mă-ntorc după 10 zile cu un braț de dresuri Egeo. 

Cumpăr toate mărimile și toate culorile să astup și gura soacrei care a stat ea cu cei mici. Bag banii ca un disperat în ciorapi, nu la ciorap!
Plătesc orice greșeală cu patru-cinci perechi de ciorapi femei Knittex, ciorapii de pe Carouri.ro au devenit monedă de schimb la noi în casă.
-Mă iubești?
-Ca viața mea, dulceață.
-Bine. Te cred, dar unde sunt ciorapii Egeo si Knittex?
-Pe Carouri.ro, draga mea.
Urmează partea exasperantă care m-a determinat să trag un ciorap Knittex pe cap și să încerc să jefuiesc magazinul:
-Atâta lucru am vrut și eu de la tine, ciorapi de calitate. Nu vrei să-mi cumperi o pereche de ciorapi. Să stai cu copiii că mă duc la serviciu să cumpăr toate produsele din magazin. Nu sunt așa de săracă, încât să umblu fără dres în picioare.
Copiii încep să țipe:
-Nu pleca, mama, nu pleca, stai cu noi! Tatii, cumpără-i ciorapi mamei, nu o mai lăsa cu picioarele goale.
După un sfert de oră apare soacra:
-De ce te-ai însurat, dacă știai că n-ai bani să-i cumperi ciorapi? Măcar pentru că ți-a făcut copiii ăștia frumoși și sănătoși, fă-i toate poftele. Nu-i ușor, mamă, să porți în pântece o ființă nouă luni.
Amețesc. Îmi vâjâie capul și văd numai ciorapi frumoși în fața ochilor.
Exasperat, iau o pereche nouă, nefolosită de nevastă-mea, o trag pe cap și ameninț că mă duc să sparg magazinul să iau toți ciorapii și să-i dau ei.
Senzația este unică și pentru ea sunt gata să mă transform din cel mai cuminte soț într-un infractor. Parcă am  pe obraji mii de petale catifelate de trandafiri. Mătasea mângâierii curge lin pe chipul meu. Mă simt fantastic.
Același lucru îl simte și ea pe picioare, de a devenit dependentă de ciorapii vânduți pe Carouri.ro.
Ele încep să râdă.
-Ce, vrei să scapi de noi? Sunt atâția ochi pe ciorapii din acest magazin. Nu vrem să ajungi în arest. Hai, dă-ți repede ciorapii de pe față jos.
-Nu vreau și nu vreau! Nu pot și nu pot!
-În cazul acesta cumpără-ți și tu câte o pereche și trage-i pe cap din când în când, mai ales când te îmbeți, dar nu-i lua pe-ai mei!

IUBIREA SE SFÂRȘEȘTE ACOLO UNDE ÎNCEP ACUZAȚIILE ȘI REPROȘURILE...

Lucrul cel mai important este acela că nu poți să pierzi ceea ce nu ai avut vreodată sau ceea ce ți s-a părut că ai...Iubirea, un sentiment atât de nobil și de important, se piede și se confundă în mii de nuanțe. Din nefericire, de  forma sa adevărată, unii nu au parte întreaga viață sau sunt vrăjiți/orbiți de ea foarte puțin.
Iubirea ca și prietenia este duală și liber consimțită; ea nu există când numai unul se sacrifică și oferă, iar celălalt așteaptă să primească și să risipească.
În fața dragostei adevărate, oamenii au reacții diverse. Unii se sperie și fug, alții luptă din răsputeri să ucidă ceea ce este frumos și să degenereze în simțul posesie, gelozie, dependență, până se ajunge la ură, iar ura se stinge în indiferență și uitare...
Pot oamenii să-și păstreze intactă iubirea adevărată, să lupte pentru menținerea ei întreaga viață?
Da. Ruptura se produce acolo unde încep acuzațiile și reproșurile. Ca și minciuna, o acuzație generează alta, un reproș este urmat de un contraargument, discuția se prelungește la nesfârșit, iar deteriorarea sentimentului este ireversibilă. La borna acuzațiilor și reproșurilor începe lupta, iar cooperarea se termină. Încercările disperate de a prelungi o relație toxică se soldează cu multe răni, prea multe răni pentru ca iubirea să supraviețuiască...
Dacă doi oameni care se iubesc opresc la timp cutia acuzațiilor, etichetărilor și reproșurilor, au șanse să fie fericiți toată viața.

Cine nu are husă și folie de protecție să-și cumpere!

Colaj de coșmaruri cu smartphone-ul neprotejat

1) E miezul nopții. Miros de fum înecăcios intră din toate părțile în dormitor. Mă ridic cu greutate. Mă doare capul de frică. Deschid ușa apartamentului să văd de unde vină vâlvătaia. Simt că gâtul și ochii mei au devenit guri de furnal. Apartamentul vecin este în flăcări. Iau smartphonul să sun la urgențe, dar mă impiedic de pragul ușii și îl scap pe gresie.
Salvarea noastră se face fărâme. Încerc să strig, dar fumul mă îneacă. Tușesc și scot sunete guturale, pe scară nu este nimeni.
-Ah, dacă aș fi avut husă și folie de protecție eram salvați, așa vom muri arși de vii, repet șoptit.
Bărbatul iubit care doarme alături de mine se trezește speriat:
-Ai visat urât, iubita?
Ne trezim amândoi și mergem la bucătărie să bem un ceai. Îi povestesc coșmarul.
-Chiar trebuie să cumperi husa de silicon pentru Allview, draga mea, ai văzut cât de providențială este protecția telefonului tău!

 2) -Iubesc tale, tale mult toate luclulile tale, îmi spune Matei privindu-mă cu ochii migdalați. Știi am să-i dau înghețată telefonului tău și-l voi învăța să înoate.
Fiindcă-l iubesc mult de tot, cum iubește el lucrurile mele, îl las uneori să se joace pe telefonul meu. Fermecată de chipul său proaspăt, nu am timp să reacționez când înfige mânuțele în telefonul meu și fuge cufundându-l în cutia de înghețată cu mentă și ciocolată.
-Ce s-a muldălit! Să nu te supeli pe noi că ne-a plăcut înghețata, spune tacticos, apoi fuge la chiuveta din bucătărie, se-nalță pe vârfuri și-l bagă sub un jet de apă!
-Ce-al fi să jucăm un fotbal cu smaltphone-ul tău?
-Nu poți face asta până nu cumpăr folie de sticla securizata pentru Allview, îi spun. 
Mă trezește un râs puternic de bărbat:
-Iar te joci cu Matei, iubito? Ce-ar fi să facem și noi un Matei mic? Eu nu i-am dat înghețată smarthone-ului tău să mănânce să știi, nici nu am jucat fotbal cu el.
3) -Nu ai fost în stare să-mi dai un telefon de ziua mea să-mi zici: „La mulți ani”? Ce băiat frumos ți-am dat eu! Cât de bine l-am crescut ca să te bucuri tu de eforturile mele?
-Mămico, mi-am scăpat telefonul în zăpadă și s-a blocat. Vă respect și vă iubesc, dar nu uitați că și mama mea v-a dat o noră la fel de frumoasă și de educată cum este fiul dumneavostră! Vă rog să-mi acceptați scuzele și să nu mai plângeți. Vom veni mâine cu un cadou frumos.
-De ce nu ți-ai luat husă și folie de protecție, dacă ești așa neglijentă? Dar când veți avea un copil, îl scapi și pe el în zăpadă???
Cearta începuse să degenereze, când am auzit o șoaptă dulce-n ureche:
-Iubito, nu mai amâna! Ia-ți husă și folie de protecție pentru smartphone și nu uita, mâine chiar este ziua ei! Ai grijă să o suni că fain băiat ți-a mai dat.

Cumpărați timp pentru toate femeile din România de la Dwyn Shop!

Lângă un bărbat adevărat, orice femeie întinerește

Lângă un bărbat atent, protector, iubitor și grijuliu, orice femeie întinerește, fiind primăvară veșnică și parfumată. Poate el să ofere tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte celei care i-a dat viață sau partenerei de viață? Cu Dwyn Shop răspunsul este pozitiv. Este singurul magazin online care vinde timp pentru femei, la un preț rezonabil: timp pentru îngrijire, timp pentru somnul de frumusețe, timp pentru o cafea și timp pentru o sesiune de shopping!
Plasezi comenzi aici și te trezești cu cea mai valoroasă resursă achiziționată la pachet cu produsele.
Alege aspiratoare potrivite și scutește de efort fizic toată familia!

Strânge covoarele, bate covoarele, spală covoarele, întinde covoarele!

Să zicem că nu faci parte din categoria soților trimiși să bată și să spele covoarele, dar la curățenia de Paște tot trebuie să participi! Tocmai te-ai așezat în fotoliu, cu ochii în ziar, cu cească de cafea aburindă și aromată în față și te faci că plouă.
Când să afli scorurile din campionatul național de fotbal, auzi o voce ascuțită din sufragerie:
-Dragă, nu este suficient că gătesc toată ziua, mai vrei să mai și trag de covoare singură? Lasă ziarul și hai să ridici canapeaua și biblioteca! Vezi să nu mi le trântești peste degete de ciudă că te-am deranjat! Prietenele mele se descalță, dragă, când vin în vizită, soacră-mea și prietenii tăi intră cu tot praful și noroiul în casă...
Să zicem că ești galant și te oferi tu să strângi covoarele, să le speli, să le bați și să le întinzi! Își convine să-ți intre în ochi și pe nas tot praful?
Poți spăla covorul „la botul calului” cu ajutorul Aspiratorului cu spălare Karcher SE 5100, aspirare umedă și uscată.

Cu 1199 lei scapi de „oase rupte”, de imaginea dezolantă a casei până la uscarea covorului și economisești timp, enorm de mult timp. Covorul poate fi curățat în profunzime la locul său, iar simultan cu acesta se spală și gresia sau pardosela. Există o dotare care asigură uscarea cu 50% mai repede a suprafeței proaspăt spălate.

Ce-i coca asta? Ce-i coaja asta? Îmi place friptura bine făcută, nu arsă sau în sânge!

Este periculos ca în loc să spui: „Sărut mâna pentru masă”, să te strâmbi și să pui întrebări retorice:„Ce-i coca asta? Ce-i coaja asta de cozonac? Cum de ai lăsat carnea crudă? Ne servești arsura asta în loc de friptură?”
La ea te gândești? A spălat covoarele, a spălat gresia, a frământat cozonacul și l-a băgat în cuptor, dar fără cel mai bun produs din oferta  de cuptoare cu microunde, electrice, plite, hote ce ai fi vrut să facă? Cât a băgat tăvile cu pască și friptură la copt, s-a dus ocupat de curățenie, iar mâncarea scrum s-a făcut.
Samus Cuptor electric CS35B2, 1600 W, 35 litri v-ar fi scăpat de dezastru, așa v-a costat mai mult să comandați mâncarea la restaurant, să scăpați cu fața curată la musafiri.
Vezi? Dacă l-ai fi comandat la timp, v-ar fi avertizat sonor la terminarea timpului și nu ați fi dat degeaba bani pe curcan! Puteați controla temperatura, ați fi utilizat selectorul de programe și nu ieșea un așa dezastru. Să nu mai punem la socoteala cearta și reproșurile.

Eu țin cură. N-ai știut? Nu vreau decât carne la grătar.

Încă mai ai timp să comanzi și să profiți de reduceri. Fii prevăzător! Gândește-te la invitații care țin cură de slăbire și asigură-te că vei face față tuturor cerințelor și exigențelor.
Sarmale, drob, curcan umplut, salate, dar cine ține cură de slăbire va dori carne la grătar, așa că alege cel mai bun dintre grătare! Grătarul Moncton pe gaz, 4 arzătoare, Tarrington House poate fi utilizat și în casă.
Cu 4 arzătoare, aprindere electronică și alimentare pe gaz, el asigură scrijeluțele de cartofi, porumbul copt și pulpele la grătar pentru toți invitații, fără să existe sacrificatul de serviciu care împarte tuturor, dar lui nu-i rămâne nimic!

Atunci când orgoliul anulează recunoștința...

Ideal ar fi ca omul să-și inscripționeze recunoștința pe stâncă și resentimentele pe nisip. Brațul acela întins când erai pe punctul de a fi înghițit de apele vieții, nu ar trebui să fie uitat niciodată!
Mâna aceea alinătoare așezată pe fruntea înfierbântată de gânduri, merită toată prețuirea din lume.
Este posibil ca omul care ne-a salvat de la moarte în momentul crucial al vieții, să fie nepăsător cu noi în altă împrejurare similară sau  să ne  lovească puternic intenționat sau involuntar.
Niciodată, dar niciodată orgoliul și furia nu ar trebui să ne orbească și să ne determine să-i anulăm meritele de salvator și recunoștința care i se cuvin pentru acest fapt.
Heraclit spunea că: „Este imposibil să sărim de două ori în acelaşi râu. Chiar dacă intrăm în aceleaşi râuri, în ele curge întotdeauna o altă apă.”
Oamenii au toane și priorități care se schimbă, de aceea nu le putem pretinde să ne ajute mereu.
De fapt de înseamnă să fii recunoscător? Să admiți că un om ți-a rupt o frântură din timpul, din sufletul, din puterea lui, când aveai cea mai mare nevoie și ți le-a oferit ca să prinzi puteri și să poți merge mai departe. Să primești darul divin cu toată deferența pe care o merită. Să-i oferi donatorului un loc de cinste în inima și în mintea ta, chiar dacă pe viitor te va nedreptăți în vreo împrejurare.
Să-i mulțumești neîntârziat și din toată inima și să încerci să oferi mai departe ceea ce ai primit pentru împrospătarea umanului din noi.
De momentele acelea penibile în care orgoliul mi-a anulat recunoștința îmi este rușine, tocmai de aceea am ales pentru ei (nedreptățiții mei cu voie sau fără de voie) liliacul, floarea memoriei.
Să mulțumești celui care își face datoria elegant mi se pare o probă de noblețe, nu o formă de slugărnicie sau de lașitate.
Da, le-am mulțumit părinților pentru viață și educație, profesorilor pentru note, curierilor pentru cadourile pe care mi le-au adus.
Pe viitor, doresc să fiu destul de realistă ca orgoliul să nu mă mai orbească, iar recunoștința să înflorească din belșug în sufletul meu!

Nu-i permite fricii să te paralizeze!

Matei arată cu degețelu-i roz păianjenul negru, fuge și începe să plângă:
-Mă papă, mă papă!
Mai trece puțin, iar mingea cu care jucăm fotbal pică într-o tufă de urzici. Nici nu apuc să-i spun bine, că întinde mânuțele și se umple de bășicuțe.
-Câte pelicole aici, la tine. Plante calnivole. Ched că mi-au păpat deja călnița.
Încerc să-l inițiez în viața de la țară și să-l învăț lucruri elemementare: spinii înțeapă, albinele introduc acul cu venin, iar locul respectiv se umflă și devine durereos...
-Hei, Matei, eu am crezut că ești „Mateică/Fără frică”, dar se pare că ești „Mateică/Mare frică”.
Mă privește cu ochișorii săi negri, pătrunzători:
-Să nu mai faci glume de-astea cu mine, niciodată! Ai glumit nu? Cum să fiu eu „Mateică/Male flică?”
 Principiul frica păzește bostana se dovedește funcțional din copilărie, chiar dacă nu ne place să recunoaștem. Frica este bună fiindcă reprezintă forma circumspectă a manifestării înstinctului de supraviețuire.

Frici puerile

Copil fiind mi-am petrecut mult timp pe dealurile și izlazul satului. Stăteam cu oile, aduceam vaca de la văcărie, mă duceam după apă de la fân, de pe pășunile pierdute sub poalele codrilor. Copilăria mea a fost marcată de fobii puerile și de fobii provocate de iresponsabilitatea altora.
Prima frică puerilă a apărut când răsfățată fiind plângeam mult și din orice să mi se facă pe plac. Mama a avut o idee:
-Ciocănitoarea! Te ia ciocănitoarea dacă nu ești cuminte.
Auzeam zgomotele făcute de ea din casă, când curăța mărul tămâios de viermișori. Ecoul loviturilor amplificate de trunchiul bătrân al pomului mă făcea să tremur de teamă.
Deși nu știam cât de veninos este un șarpe, când l-am văzut pe primul am rupt-o la fugă. Un lucru este cert, nu am lăsat niciodată să mă paralizeze frica în momentul în care trebuia să mă apăr, ci am acționat fără frică să supraviețuiesc.

 Nu mușcă, se bucură la tine!

Iată-mă venind de la școală, pe drumul public, pe jos 4 kilometri. Nu ni se puneau la dispoziție microbuze pe-atunci. Un câine ciobănesc, cât un vițel aleargă de la turma ce paște pe marginea șoselei și se repede la mine în piept. Nu mă las doborâtă și țip cât pot de tare. Rog ciobanul să vină să-și ia câinele să nu mă facă bucăți, iar el râde:
-Nu mușcă, se bucură la tine și se joacă!
Uniforma îmi este deja sfâșiată de ghearele lui ascuțite, iar ciobanul continuă să-și bată joc.
Peste trei zile, fratele specimenului duce văcăria de la pășune în sat, iar eu sunt trimisă la pâine. O vacă dă din coarne la mine. Îl întreb dacă împunge. Râde și spune ceva bâlbâit. Am timp să rup un băț destul de gros dintr-un pom și să fug. Animalul furios vine după mine. Încep cu vaca o luptă pe viață și pe moarte de supraviețuire, iar văcarul privește tâmp spectacolul, deși el este matur, iar eu un copil.
Prezența de spirit m-a salvat, fiindcă animalul pleacă destul de șifonat, dar și eu am urme de coarne pe brațe.
Frica mea cea mare era însă să nu-mi moară părinții și să rămân singură pe lume, de aceea când plecau undeva și întârziau,inima bătea să iasă din piept.

Frica de a vorbi în public

Poate că frica acesta am dobândit-o de când mă certau adulții:
-Taci! Nu te mai amesteca în vorba celor mari și nu mai sta în gura lor!
A fost frica mea majoră, fobia care m-a determinat să amân cât am putut examenele de grad. De când eram elevă, știam răspunsul corect, dar nu ridicam mâna. Învățătoarea știa și mă solicita. Profesorii s-au învățat și ei cu mine, dar le-a trebuit timp pentru asta. Între timp, mă durea și pentru faptul că înghițeam în sec, fiind lăudați alții, în timp ce ideile mele anticipau de multe ori spusele profesorului. În sala de clasă, în amfiteatru, luptam mult cu mine până mă hotăram să deschid gura și să-mi exteriorizez ideile. Am ales să fiu profesor, fără să-mi dau seama câte inspecții și activități vor veni peste mine și de câte ori voi fi obligată să vorbesc în public...
Cu o săptămână înaintea susținerii tezei de doctorat („Etica în comunicarea verbală”) am crezut că mă îmbolnăvesc de frică. Muncisem mult la redactare, era o lucrare bună, dar dacă nu aș fi putut să deschid gura să o prezint în ziua aceea??? Sau dacă mă încurcam??? Am făcut prezentarea și mă trezeam lac de sudoare în mijlocul unui coșmar. Comisia aștepta să deschid gura, iar eu nu puteam să articulez un cuvânt. Nu-mi ieșeau vorbele din gât. În altă variantă, ieșeau cuvintele, dar fără noimă, mă bâlbâiam, mă prezentam ca un patefon stricat.
-Nu lăsa frica să te paralizeze! Pregătește-te, în loc să-ți plângi de milă! Învață prezentarea și repet-o când ești în baie, înainte de culcare și la trezire, m-a sfătuit sora-mea!
În loc să visez că mă blochez, am început pregătirea intensă, iar frica a fost învinsă.
Cititorii care doresc să povestească modul în care și-au învins temerile, pot dona o poveste. Povestea lor devine lecție de viață pentru alții, dar și un euro pentru ajutorarea copiilor vulnerabili, care nu sunt ajutați de familiile biologice.  Prin acest articol, am răspuns provocării umanitare formulate de Blogal Initiative și Dr. Oetker

 

 

Un credit pentru o viață!

Suflețelul meu zace în pat și are buzișoarele arse. Întinde topit mânuțele către mine:
-Mama, este atât de frumoasă primăvara! Simt cum se sfârșește viața în mine. Uite, mamă, cum se scutură mii de petale de viață din trupul meu abia înflorit. Nu plânge că-mi rupi sufletul! Să mă ierți și să știi că nu am venit în lume să te supăr. Am vrut să te bucur. Hai să repetăm din nou nașterea, mamă! Naște-mă un copil sănătos sau chiar dacă sunt bolnav, naște-mă din nou să petrecem mai mult timp împreună!
Strâng din dinți și îmi mușc buzele până la sânge. Vreau să fiu tare de dragul lui, să nu mă vadă plângând, să nu-mi arăt toată suferința.
-Să ai grijă de mama, tată, când voi pleca eu! Îmi propusesem să mă fac mare repede de toot să o apăr și să o protejez de tot ce este rău, dar în curând mă veți pierde. Să mă uitați repede și să faceți alt copil. Voi fi îngerul vostru păzitor și vă voi veghea din cer!
Adoarme. Săptămâna viitoare suntem programați la operație, la Viena. Am vândut tot ce se putea vinde, am apelat la toți cunocuții și toate rudele să mai găsim 2000 de lei, dar în zadar. Atât îl desparte pe copilul meu de viață! Ce contează că banii aceștia, un tânăr bogat îi cheltuiește într-o noapte în club, iar o adolescentă de bani gata îi face praf în câteva ore la mall.
-Sunt gata să mă vând pe mine, îi spun soțului plângând în hohote, să-mi scot inima mea sănătoasă și să o pun în locul celei bolnave din pieptul lui!
-Vom găsi pe cineva destul de uman să ne acorde credit urgent, credit fără acte, mă liniștește sufletul meu pereche.
Brațele sale puternice mă liniștesc. S-a ținut de cuvânt în tot ceea ce mi-a promis. A făgăduit că-mi va fi alături la bine și la rău, a fost, mi-a promis că mă va face fericită, a făcut tot ce a fost omenește posibil și mi-a adus fericirea pe tavă, dar s-a năruit când am descoperit boala copilului nostru.
-Lasă-mă să fac eu turul băncilor, l-am implorat! Tu ești bărbat, dar eu am să plâng, la nevoie le cad în genunchi, le vorbesc ca de la mamă la mamă să obțin împrumutul.
-Mă tem să nu te întorci și mai rănită, draga mea.

Un credit pentru viața copilului meu, vă rog!

Mi-am scris cu atenție scenariul, m-am înarmat cu răbdare și curaj și am plecat la atac.
-Vă implor, dați-mi un credit pentru viața copilului meu! Fie-vă milă! Și dumneavostră sunteți părinți.
-Doamnă, la noi nu ține cu înduioșarea! Avem credite pentru prima casă, pentru excursii, pentru electrocasnice, pantru nevoi personale, dar categoric niciunul pentru viața copilului dumneavostră!
M-am săturat să primesc de 10 ori același răspuns crud. În ochii lor, viața copilului meu nu valorează nici 2000 de lei! M-am prăbușit pe-o bancă, mi-am laut capul în palme și am început să plâng în hohote.
Cum să mă întorc acasă fără bani? Cum să-i spun micuțului că pentru el țara asta nu are 2000 de lei să-l salveze de la moarte?
-V-a murit cineva drag, mă întreabă o doamnă cărea i s-a făcut milă de mine?
-Nu , doamnă, dar mai este puțin. Copilul meu se stinge încet-încet fiindcă îmi lipsesc 2000 de lei ca să-l duc la operație la Viena. Nicio bancă nu i-a dat o șansă la viață.
-Telecredit.ro oferă împrumut urgent și nu vă întreabă la ce folosiți banii, doamnă. Nu mai plângeți! Duceți-vă repede acasă și solicitați online împrumutul  sau sunați la 021.9933! Primul credit este gratuit, valoarea împrumutului fiind între 100-2000 de lei, iar perioada de rambursare între 10 și 30 de zile. Banii sosesc urgent în cont, iar operația va fi făcută la timp.

Mama, avem banii pentru operație!

„Sigur, mi-a spus o poveste frumoasă, așa cum spui unui copil care plânge, dar cum să mă întorc cu un răspuns negativ la ei. Dacă aș ști că nu au atâta nevoie de mine, mi-ar fi frică să mă mai întorc. Cum să mă uit în ochii lui și să-i spun că nu se găsesc bani ca să trăiască?”
Pașii de plumb, sub un cer de plum, într-o lume de plumb se-ntorc acasă. Inimile de oțel m-au alungat din birourile lor fără milă azi. Ce mi-a rămas? Să aștept zi după zi ca doliul să-mi înfășoare inima?
Lacrimile cerului cad acum peste trupul meu înfierbântat de gânduri și de durere. Plâng îngerii de mila mea și inima aflată pe jarului incertitudinii sfârâie sub stropii reci.
La geam mă așteaptă un chip de înger. Îmi face cu mânuțele nevinovate. Ploaia mi-a spălat și diluat lacrimile. Voi da vina pe ea pentru ochii mei roșii, umflați.
Aș vrea ca drumul de la poartă la ușă și către camera lui să fie interminabil, cum își doresc cei care conduc pe ultimul drum pe cel drag!
-Mama, avem banii pentru operație.
-Nu, dragul meu, iartă-mă! Nu am putut să-ți găsesc banii care să te salveze, dar vom vinde...
-Verighetele le-am dat deja, draga mea! Nu era o întrebare, ci o veste bună. Am căutat pe internet, cât timp tu băteai la ușile băncilor și am găsit cel mai simplu sistem de creditare care a și funcționat. Am solicitat împrumutul, mi s-a procesat rapid cererea și am primit deja un mesaj care m-a anunțat că banii au intrat deja în cont. Telecredit este prietenul oamenilor care rămân fără bani de lemne și de medicamente, amicul părinților care și-a vinde sufletele să-și salveze copilul de la moarte!
Ei îți dau banii fără să te întrebe la ce-i folosești și fără să pună condiții.
-Mama, Telecredit a oferit un credit pentru o viață. De astăzi vom fi prieteni pe viață: eu, tu, tata și Telecredit. 
Și iată cum am întocmit testamentul prieteniei noastre pentru Spring SuperBlog 2017.

Vă iubesc ECCO COOL, picioarelor!

Vă iubesc, picioarelor, așa cum altă încălțăminte nu v-a iubit niciodată! A iubi înseamnă a crea confort și a proteja.
Voi sunteți încă îndrăgostite de pantofii cu toc cui care v-au trădat. Încă puțin și v-ați fi frânt și gâtul, nu numai glezna când ei au călcat strâmb...De câte ori încălțămintea cu toc vă frângea inima, îmi venea să urlu și să spun:
-Eu,perechea de pantofi sport pentru femei ECCO COOL, sunt aici, vă iubesc și voi avea grijă de întreaga voastră ființă!

Ah, picioarelor, picioarelor, dragostea adevărată nu produce suferință nici în glumă! Știu, nu ar trebui să vă amintesc ce v-au făcut încălțămintea cu toc, dar nu pot trece cu vederea lacrimile și complicațiile pe care le-au provocat relația voastră.

Unde a dus relația voastră cu pantofii cu toc!

La început o fost o durere trecătoare urmată un suspin, apoi a apărut prima bășică. Au venit la rând bătăturile, durerile degetelor și călcâielor, până când relația toxică a devenit durere cronică (spate, călcâie, zonă lombară, șolduri și coloană).
Primele monturi v-au deformat degetele bijuterii. Tendonul lui Ahile a început să se scurteze, unghiile reîncarnate vă dădeau dureri de cap, osteoartrita genunchilor stătea la pândă...
Plimbările-n oraș au devenit torturi pentru voi, dar vă încăpățânați să nu renunțați la relația toxică, chiar dacă pierduserăți bucuria simplă de a vă bucura de viață!

Ce pot să vă demonstrez prin fapte

Eu, încălțămintea ECCO COOL îmi voi demonstra iubirea față de voi numai și numai prin fapte. Pantofi sport-casual dama ECCO Cool 2.0 sunt parteneri de încredere fiindcă:
1) Vă asigură o ventilație perfectă
2) Vă ferește de șocuri când călcați pe suprafețe dure, ucați sau coborâți multe scări
3) Vă distribuie greutatea uniform pe toată talpa, nu în mod excesiv la vârfurile degetelor și călcâie
4) Vă feresc de transpirație, de mirosurile neplăcute și de murdărie
5) Vă protejează de umezeală, frig, durere, inconfort.

Într-o relație cu Pantofii sport-casual damă ECCO Cool 2.0

Început de primăvară și de relație nouă. Cea veche m-a distrus fizic și emoțional. Amintirile încă „mă chinuiesc”. Ajung la Universitate. Trec printre tarabele cu cărți. În timp ce primăvara mă parfumează cu zambile și flori de cais, roșesc ușor. Aici m-am împiedicat și mi-am scrintit glezna anul trecut când am călcat strâmb cu pantofii cu tocul cui. Unii m-au ajutat, alții m-au certat:
-Nu vă mai săturați de pantofi cu toc! O să vă frângeți gâtul într-o zi.
 Pantofii mei frumoși de-acum mă privesc ștrengărește:
-Nu are rost să te rușinezi de trecut! Este zestrea experimentală a fiecăruia.Pășește cu încredere în tine! Îți suntem alături.
Am chef să merg la pas până-n Unirii, apoi să trec pe celălat trotuar și să ajung în Romană. Să mă epuizez privind oamenii, părculețele, viața îmbobocind prin București. Să-mi clătesc ochii în vitrine și admirând rochiile de petale și volane ale pomilor, să plec creștetul să mă mângâie soarele! Fără metrou azi! Fără mijloacele de transport în comun! Doar eu și ei într-o poveste de dragoste adevărată, în care niciunul nu ne lăsăm la greu și nimeni nu calcă strâmb!
-Am putea să stăm două ceasuri la Unirii. Să admir stilourile cu penițe de aur, iile cusute manual, parfumurile și bijuteriile. Pe urmă la pas cu amitirile până-n Romană. Știi în dreptul Teatrului Național mi s-a desfăcut talpa anul trecut, iar un grup de adolescenți gălăgioși au râs cu lacrimi cum căscaseră ciocul pantofii mei...
„Le este sete, mă. Vor și ei să bea apă din băltoci.”  Plouase torențial, iar picioarele mele erau ude și nu puteam să mă duc să-mi cumpăr încălțăminte așa.
Altă dată mi s-a rup un toc pe trecerea de pietoni și a trebui să merg șontâc-șontâc la primul magazin să-mi cumpăr altă încălțăminte.
-Ne plimbăm și prin Cișmigiu, le spun. Îmi este drag să vă scot în lume!

Atunci când bunătatea are identitate, chip, dar nu i-ai strâns niciodată mâna...

În zilele noastre, bunătate gratuită rar întâlnești. Monedă de schimb, ea funcționează după legea lui OM:„Ești om cu mine, sunt om cu tine”, adică ești bun cu mama ta, cu copilul tău, cu soțul tău (aplicând principiul când merită), cu un prieten căruia îi ești dator.
Poți fi și un bun coleg, gata să-l ajuți, să construiești relații la serviciu pentru ca locul de muncă să devină mai suportabil.
Să fii bun cu cei cunoscuți poate fi o strategie: imaginea publică trebuie să fie ireproșabilă. Tocmai de aceea se întâmplă ca unii să fie buni în societate și răi în familie pentru că acolo nu sunt văzuți.
Am cunoscut pe cineva care este de o bunătate molipsitoare cu oameni aflați la sute, mii de kilometri distanță și nu are nevoie de imagine pentru că și-a consolidat-o deja. El este atât de bun în mediu virtual, încât îi invidiez pe cei cărora le aparține.
Dacă ajută, împacă, încurajează și iartă oameni pe care n-o să-i întâlnească niciodată, mă întreb câtă fericire răspândește în jur!!!
Cu siguranță că-i tratează regal pe cei pe care-i iubește. Ai lui nu pot fi altfel decât niște oameni prea răsfățați.
Cum a fost? „M-am supărat ca văcarul pe sat” și i-am reproșat vrute și nevrute. Nu mi-a răspuns cu același ton, ba a încercat să mă împace și să mă facă să înțeleg că nu este corect ceea ce fac. Nu i-am mai vorbit, deși mă durea ceea ce făcusem, îmi era și rușine de finețea lui, dar el continua să comunice cu mine ca și cum nu s-a întâmplat nimic și trecuse cu vederea momentele mele de rătăcire.
Nu știu dacă va citi aceste rânduri, cert este că eu mă înclin în fața bunătății pe care o știu acolo, undeva, departe, la butoane. Are identitate, chip, dar nu i-am strâns mâna niciodată...

Să-mi aduci o tabără educațională, Iepurașule!

Dragă Iepurașule,

Nu-i așa că ești mai mult generos decât fricos și ți-ai trimite și tu copiii într-o tabără educațională? Nu-i poți lega de culcușul matern, dacă dorești să cucerești lumea prin istețimea lor. Oricât ți-ar fi de dor de ei, le-ai permite să plece peste hotare, să stea acolo câteva săptămâni, să învețe să se descurce pe cont propriu: să vâneze oportunități, să țâșnească pe fiecare circumstanță, să se informeze, să ia lumină din univers și să producă lumină pentru univers, să se pregătească pentru viața de student. Așa că, să nu invoci motivul: „Sunt și eu părinte și nu mi-aș lăsa copilul printre străini!” Tocmai fiindcă ești părinte știi că noi, copiii, trebuie să ne obișnuim să trăim pe cont propriu, să găsim soluții pentru provocările vieții, să negociem pentru supraviețuirea în condiții optime!
Să nu spui că nu ești suficient de bogat pentru a mă trimite la vară în Tabăra Academic Summer Cambridge pentru că investind în mine, vei câștiga însutit!
Sunt un licean ambițios, Iepurașule! Din satul meu, situat la poalele munților, visez să studiez la Cambrigde și nimeni nu mă poate împiedica. Merit un loc la una dintre universitățile de elită ale lumii, fiindcă doresc să dau o mână de ajutor la schimbarea în bine a societății în care trăim. Nu te strâmba, Iepurașule, crede-mă știu ce vreau de la viață! Nu mă păcăli cu școala de șoferi, cu laptop nou și telefon de ultimă generație, fiindcă acolo găsesc arta, tehnologia, distracția și provocarea la un loc! Ca să-ți dovedesc că sunt informat, îmi voi susține argumentele pe puncte.

Pofta de studiu crește

În tabăra educațională aleasă de mine, pofta de studiu crește pentru că sălile de clasă sunt ultramoderne, cursurile fiind personalizate după nevoile și atuurile studenților. Cursanții pot alege 4 materii pe săptămână, având în programă 40 de ore săptămânal. Evident comunicarea se face în limba engleză. Am pus ochii pe disciplinele considerate „Cenușăresele” învățământului românesc sau care lipsesc cu desăvârșire din arria noastră curriculară: arta, teatrul, mass media, literatura (ateliere creative), scriere eseu, societate și mediu înconjurător.
„Realiștii” pot alege ore de: matematică, biologie, chimie, fizică, economie și afaceri și informatică.
Știu că voi avea la dispoziție laboratoare, studioul de artă, terenul de sport și sala de fitness, fără taxe suplimentare. Pas cu pas voi fi îndrumat să mă informez și să-mi dezvolt aptitudinile IT. De fapt tabăra mă va ajuta să fac față viitorului interviu de admitere.

Respectarea intimității

Dacă în România, studenții sunt obligați să stea câte patru-cinci în camerele din campusuri, la Cambridge există camere individuale cu baie. Respectarea intimității este principiul de bază al succesului școlar, profesional, național și individual. Te poți dezbrăca și îmbrăca fără teama de a fi văzut de către colegi, accesul la baie nu este condiționat de urgențele celor cu care împarți locuința, lucrurile personale nu sunt „inventariate” de ochi străini. Gândul că ai un loc de cazare al tău și numai al tău, te face să te simți ca acasă. Cum păstrezi curățenia în cameră, așa o ai, cum îți administrezi liniștea și timpul, așa te vei bucura de virtuțiile acestor resurse. Este exclus ca bolnav fiind să fii supus torturii de a  asculta muzică, fiindcă așa i-a venit cheful colegului care nu știe nimic despre empatie sau să ți se umple camera de colegi puși pe băutură, chef, glume nesărate care degenerează în scandal!
În plus, pensiunea completă nu mă va obliga să stau în bucătărie ore întregi, sacrificând timpul alocat studiului.

Excursiile, sportul, divertismentul

„Nicio zi fără excursie!”, aceasta cred că este deviza taberei din moment ce în program există 2 excursii de o zi pe săptămână și 3-4 de câte o jumătate de zi. În sfârșit voi ajunge în vestitul Turn al Londrei, dar voi putea admira și cea mai înaltă clădire din Europa, noul Turn al Londrei.
Turnul Londrei, arhivă istorică și edificiu cu multiple roluri în conducerea unei vechi civilizații: „a servit drept armurărie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bi
Bijuteriilor Coroanei Angliei” (sursa de informație aici). 
Voi poposi la Palatul Regal și voi admira tablourile lui Van Dyck, Rembrandt și Rubens, admirând decorurile somptuoase în care trăiește regina. (Peste câtva timp poate fi ultima din istorie, cine știe?)
Voi avea la dispoziție de asemenea programe sportive și de divertisment, pentru ca mintea mea sănătoasă, luminoasă să colaboreze cu un corp cu o sănătate de fier.

Securitate

Știu, Iepurașule ce as scoți din mânecă să nu mă lași în tabăra aleasă de mine. „Teroriștii, pericolele din lume!”
Ești rău și nu ai dreptate deloc! Suntem monitorizați pe toată durata taberei, accesul în campus și în școală fiind ultrasecurizat, iar în caz de urgență se asigură telefon 24/24 de ore.

 

Raportul ofertă-preț

Raportul ofertă-preț este fabulos! Tarifele sunt următoarele:
2 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29, August 5, 12    £ 2500
3 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29, August 5         £ 3750
4 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29                        £ 5000.
Se oferă o formare completă a personalității adolescenților care nu poate fi plătită cu tot aurul din lume!
Pachetul educațional cuprinde:
1)Cazare și pesiune completă
2) Materiale studiu, accesul la săli, laboratoare, studiouri, terenuri de sport, certificatul de absolvire al cursului
 3) Pachete săptămânale de excursii
4) Activități sportive și de divertisment
5) Asigurarea securității și monitorizarea cursanților

Făgăduiește-mi că mă lași în tabără!

Cât de mult mă iubești, Iepurașule? Hai, blănosule generos, făgăduiește-mi că-mi vei aduce de Paște un loc la tabăra educațională aleasă de mine!
Cu speranță,
E.S.

Interviu despre Primăvara Blog Awards 2017

Reporterul: Vă rog să-mi spuneți la ce este coada asta! Așteptați cuminți unul în spatele altuia ca în „perioada de tristă amintire”. Ce se dă?
Bloggerii (în cor): Se fac înscrieri la Primăvara BlogAwards 2017. Concursul începe în martie și se termină pe 15 mai 2017.
Reporterul: Să detalieze unul dintre voi regulamentul să mediatizăm!
Enigel: A fost odată ca niciodată un doctor și un blogger inimos căruia i se spune Blogatu. Având puteri magice în mediul virtual s-a gândit să construiască un castel fermecat BlogAwards, locul unde sponsorii se întâlnesc cu bloggerii și participă împreună la ospățul campaniilor, după ce au ieșit învingători din luptele publicitare. Fiindcă trofeele sunt limitate, iar bucatele cele alese trebuie să  ajungă la toți, Marius Călugăru organizează de sărbători campanii maraton, cu premii garantate pentru cei curajoși, care participă la cât mai multe întreceri. Așa s-a gândit și în această primăvară. Vor fi medaliați mulți dintre soldații mediului virtual care vor lupta pe viață și pe moarte să se exprime cât mai frumos și convingător, participând la minim 75% dintre bătălii. Finaliștii primesc premii garantate. Ca să nu murim de epuizare, nu vor fi organizate mai mult de 10 întreceri. Bloggerii au libertate deplină: se pot înscrie la maraton, dar și la campanii individuale, echipa Blog Awards acordând notele corect doar în campionatul intern.
Reporterul: Ce premii sunt puse în joc?
Enigel: Smartphone, tabletă, ochelari VR și multe alte produse.
Reporterul: Vă exprimați metaforic, iar conotația lasă loc interpretării. Încercați să-l imitați pe Marius, să prezentați concursul în stilul lui.
Enigel: „Bloggeri, scrieți, scrieți, scrieți! Se dau niște campanii și se participă la cât mai multe dintre ele. Se întocmește un clasament, apoi se dau premii gadget-uri sau accesorii utile oricărui blogger. Să fie mulțumită toată lumea!”
Reporterul: Vă doresc succes tuturor, în special domnului Marius Călugăru care dorește să mulțumească pe toată lumea!

Amprenta iubirii cu autocolant de la Urban Print

Iubești, nu este așa? Dacă ar exista o mașină a iubirii probabil ai transforma sentimentele tale în flori pe care i le-ai aruca în cale să nu-și rănească tălpile de trotuarul dur, prea aspru pentru o făptură delicată...
Pășește și ai impresia că frumusețea ei se află în pericolul să se dematerializeze. Este frumoasă ca o idee, ca un vis pe care nu îl poți atinge decât în gând sau imaginație!
Ploaie fermecată de primăvară ai fi pentru buzele ei arse de sete, dar îți stăpânești englezește sentimentele de teama respingerii. Poate te-ar ucide vorbele:
-Îmi pare rău, dar am pe altcineva...
O problemă sentimentală cu autocolant, doar cu autocolant se rezolvă! 
Poți să-i faci un pod al sentimentelor de la inima ta, până la inima ei, să se trezească călcând pe 50 de metri de autocolant Avery Dennion lucios pe care este imprimată inima ta la picioarele ei. Îi transmiți un mesaj cu Urban Print ca ea să înțeleagă...
Poți rezolva problema ta de suflet cu etichete și stichere, adică îi lipești o inimioară pe cana de cafea pe care ai umplut-o special pentru ea, pe dosarul pe care i-l duci să-l rezolve rapid, pe ușa de la biroul ei.
Un comportament de adolescent demonstrează că poți iubi cu dăruire, nu că ți-ai pierdut mințile...
Comandă autocolant în culorile ei preferate. Îmbracă-i scaunul în verde sau albastru, masa în roșu sau în violet, „prinde-i fluturi”, „culege-i flori” să se simtă specială!
Câștigă-i inima cu autocolant, etichete și stichere și păstrați obiceiul toată viața!
Îi place liliacul înflorit în toiul iernii, comandă-i autocolant special și umple-i pereții, podeaua, lucrurile din jur cu brațuri de crengi de liliac!
Comandă etichete cu numele ei, însoțite de declarația: „Te iubesc!” și lipește-i-le pe oje, creme de față, produse cosmetice și de îngrijire personală. Se va simți vinovată că te neglijează și va petrece mult timp cu tine!

Martor al iubirii voastre fie autocolantul, căci datorită lui o poveste de iubire începută englezește va fi trăită frumos, cald, românește!
Când iubirea vostră va rodi, nu uitați să transmiteți din generație în generație obiceiul exprimării sentimentelor prin autocolant, etichete și strichere!
Ce poate fi mai frumos decât să-ți înflorească în fiecare dimineață zidul cenușiu cu inimioare și cu declarația sinceră a celui drag: „Te iubesc”?

Viața bară la bară

Circulăm așa, bară la bară pe autostrada vieții având ca destinație moartea. Uneori avem impresia că ne încurcăm unii pe alții, în special când drumurile sunt închise sau ne aflăm în mijlocul ambuteiajelor și ne claxonăm nervos.
Cu peste 100 de lilometri la oră ne îndreptăm spre destinație, uitând să ne oprim și să admirăm peisajul din jur. Pe autostrada vieții este suficient ca unul să-și piardă controlul și vor avea de suferit toți din jur.
Reguli? Dar cine mai știe de reguli! Pe unii parcă-i atrage destinația finală ca un magnet, alții se zgâiesc pe geamuri să-ți tulbure intimitatea...
Cel mai rău este când viața celor dragi se stinge ușor-ușor și nu poți face nimic. Atunci încerci să sufli din răsputeri ca într-un foc pe jumătate stins, să-i împrumuți viață dintr-a ta. Clipa te minte cu un momentul  fulgerător de glorie. Respiri ușurat; ce a fost rău a trecut, flacăra se reaprinde înșelător, promite să ardă din nou, dar fumul morții se-nalță din trupul încă viu!
Fumul înecăcios și cenușa ne arată că timpul s-a mistuit, resursele trupului de a lupta pentru viață sunt pe sfârșite
 Și uite așa, bară la bară ne grăbim să ajungem la final de drum...

Aventurile celor doi Ștrumpfi prin oraș

Doi Ștrumpfi în satul bunicilor.

-Să mă duci la râu, spune ștrumphul cel mic și să-mi faci un foc pe malul apei. Eu pescuiesc, iar tu-mi frigi peștii. (Peștii sunt cerculețele pe care el le ia tacticos cu degetele micuțe din vârful undiței, un băț improvizat, le pune în găleata invizibilă, apoi mi le aduce la foc). După ce mâncâm, pornim în aventură prin pădurea interzisă.
Astăzi voi fi iar ștrumph șef, șef doar cu numele. Să fii ștrumph șef este cea mai mare responsabilitate din lume! Trebuie să mă prefac că văd ceea ce nu văd și să aud ceea ce nu scoate un zgomot. Să fac o magie, să mă dau de trei ori peste cap, iar din piatră seacă să scot suc, să storc pietrele și să iasă acadele.
Ștrumphul cel mic profită că se află în compania ștrumpfului șef și amândoi radiază de fericire când scapă de ochii vigilenți ai părinților... Ștrumphul cel mare, adică ștrumphul șef, nu vrea să-l dezamăgească pe ștrumphul cel mic, adică pe ștrumphul șef peste șef, de aceea uneori mai ia și decizii greșite...
-Ți-am spus să-mi cumperi Cola. Nu te spun. Destul că ei nu-mi dau. Vrei să mă pedepsești și tu?
Astăzi vii cu noi la București să mergem împreună la film! Este 31 martie 2017 și vreau să văd Strumpfii: Satul Pierdut!

Ștrumphul cel mic este ca o adiere de primăvară pentru mine, ca o livadă în care înflorește viața. Îl dezmierd, închid ochii și-i savurez mirosul proaspăt de inocență care mă liniștește.
-Știi că tu nu ai voie să îmbătrânești, să te îmbolnăvești, să fii săracă, dar mai ales să mori, îmi spune pe un ton grav? Tu trebuie să te joci toată viața cu mine, să mă duci la film, să-mi cumperi dulciuri și jucării și să mă duci în parc când voi fi la liceu. Da, da, să vii cu mine, să ne plimbăm, să-mi spui povești inventate de tine și să hoinărim prin oraș.
-Ei, Matei, când vei fi la liceu, vei ieși cu fetele în parc: cu iubitele tale, cu prietenii.
-Și ce, ești geloasă? Nu poți să vii și tu cu noi???
-Voi vă veți ține de mână și vă veți săruta, iar eu voi fi în plus, îi spun!
- Îți spun un secret. Să știi că sunt îndrăgostit de o fată dintr-a opta. Ieri am sărutat-o, dar nu pe gură, că nu am avut tupeul, ci doar pe spate!

Cu Istețul prin oraș

Cu flori de piersic în obraji, cu copilăria în pletele-i negre, cu infinite speranțe de fericire în priviri, Istețul mă prinde de mână.
-Fără magazine de haine astăzi, îmi spune categoric! Lasă că știu eu cum ești tu. Intri în 20 de magazine, te holbezi la toate fustele, rochiile și bluzele, ba mai și probezi și s-a dus ziua noastră în oraș!
-Doar 10 minute, Matei.
-Să nu aud. 10 minute înseamnă 20 de ore la tine. Facem așa: mergem la film pentru copii. (S-a oprit o clipă din plan și m-a privit, în timp ce găsea o soluție să iasă din încurcătură.) Da, astăzi și tu ești copil. Apoi mâncăm și poate îmi dai și mie o guriță de frappé că tare este bun și nu te-am spus niciodată când m-ai lăsat să gust și mă duci prin magazinele de jucării. Nu te lasă inima să nu-mi cumperi una nu este așa? Tata mi-a dat grijă să nu te chelesc de bani și să aleg una de 50 de lei, dar tu îl suni și-l rogi frumos să ne lase să venim acasă cu una mai scumpă! Ce lego să iau eu cu 50 de roni? Am strâns 250 de roni. Ce, tu ai bani mai puțini decât un copil?
-Păi nu spuneai că astăzi sunt copil și eu?
-Ești copilul care plătește.

Prinde un ștrumph și bagă-mi-l în buzunar!

Matei este captivat de filmul de animație. Se ridică de pe scaun și întinde mânuțele să prindă unul și să-l bage-n buzunar. Ia floricele și le întinde și lor, ba vrea să le deau și suc să bea.
-Prinde unul și bagă-mi-l în buzunar, te rog, sunt așa de drăguți!
-Am prins, Matei, îl am aici în palmă. La plecare ți-l pun în buzunar, îi spun.
Am primit un ștrumph micuț în același timp cu biletele, dar nu i l-am arătat să-i fac o surpriză.
-Să nu se termine niciodată, îmi spune rugător!
Sala este răsfățată de rîsete cristaline de copii. Molipsiți de veselia lor râd și bunicii sau părinții care-i însoțesc. Când animația s-a terminat și s-au aprins luminile s-a auzit oftatul simultan al zecilor de spectatori.
Ieșim. O vreme, Matei tace. Tristețea se abate asupra lui ca ploile de vară care vin din senin și pleacă din senin.
-Vreau și mâine, îmi spune! Te rog! A fost așa de amuzant și captivant.
Bagă degetuțele în buzunarul de la haină și iese cu ele la lumină ducând ceva:
-Nu s-a topit bomboana în buzunar ca data trecută, ci chiar mi-ai băgat un ștrumph în buzunar. Venim și mâine să mai prinzi unul? Până atunci, hai să-i dăm să mănânce ștrumphului și să-i cumpărăm o jucărie!
Trei ștrumphi s-au pierdut în oraș o zi pentru Spring SuperBlog 2017...

Trezirea din coșmar cu AVBS Credit

Tortura psihologică

Am ajuns la fundul sacului, iar angajații simt asta. Mă tratează cu răceală, de parcă eu aș fi vinovată că renovarea castelului m-a secătuit financiar, că utilarea bucătăriei a însemnat altă cheltuială, că am standarde înalte pentru clienții mei: doar produse proaspete și bio. Restaurantul meu este vedetă în oraș, aș muri dacă l-aș pierde!
Merg pe trotuar și mi se pare că văd euro pe jos, dar până să mă aplec, trecătorii îmi iau hârtiile prețioase. Mă duc să dau o mână de ajutor la bucătăria restaurantului, iar oalele-mi spun: „În curând vom ajunge la fier vechi. Vom rugini. Ușile acelea din stejar masiv vor fi ferecate pentru totdeauna. Vezi ce înseamnă luxul?”
Înfing furculița în bucata de pui și mi se pare că duc la gură bancnote.
„Nu poți traversa strada fără bani, îmi spun angajații, răsucind cuțitul în rană.”, „Mama, pot invita toată școala de ziua mea? Se vorbește-n oraș că în curând localul nostru se va închide. Promite-mi că nu este adevărat!”
Tac și negociez în gând. Caut un finanțator, dar nu știu unde să-l găsesc.

Coșmarul cămătarilor

Oamenii aceia fioroși au oprit la poarta mea și înarmați cu săbii sparg poarta. M-au amenințat de trei luni, iar acum s-au ținut de cuvânt:
-Îți răpim copilul dacă nu ne dai banii. Când te-ai împrumutat, nu știai că trebuie să-i dai înapoi? Nu faci rost de bani, revenim, te tundem și îți scoatem unghiile.
Dau din mâini neputincioasă în întuneric:
-Ajutooor! Să mă audă cineva! Vin cămătarii peste mine să-mi răpească băiețelul, iar pe mine să mă tortureze că nu am putut să-mi dau la timp datoria!
Sparg ușa și intră. Sunt câtă frunză și iarbă. Au săbii lucioase, prea lucioase după gustul meu și pistoale.
Strâng copilul la piept și ne ascundem în lada patului. Ni se aud inimile bătând la unison de teroare.
Nu am aer. Strig, dau din brațe, până când o mână puternică și iubitoare mă trezește:
-Iubita, este doar un coșmar. Niciodată nu aș accepta să ne împrumutăm la cămătari, când există soluție de creditare.
Îmi revin greu, confundând câteva minute realitatea cu coșmarul. Îmi aduce un pahar cu apă și încearcă să mă convingă că totul are rezolvare:
-Cu un împrumut pentru afaceri de la AVBS Credit rezolvăm și ne repunem pe picioare. De la ei vom primi ajutor financiar de nădejde.

 -Păi noi nu am achitat nici datoria la...(era să zic cămătari, că și ei mă tot sună și mă amenință în ultimul timp, deși sunt o bancă)
-Facem o refinanțare, draga mea.

Coșmarul băncilor mofturoase se sfârșește cu AVBS Credit

Adorm din nou. Am scăpat de cămătari. copilul este în siguranță la școală, iar noi, adulții, mergem la bancă. Nu, nu la AVBS Credit, ci la una dintre băncile acelea care te face să te rușinezi că ai nevoie de împrumut.
Ținem teancul de dosare în brațe și ne mai cer hârtii. Ei cer, noi le aducem și ne îngropăm în hârtii. Apoi suntem supuși unui interogatoriu despre venituri, bunuri, posibilitatea de recuperare a datorie.
Operatorul de credite ne privește de sus și râde în hohote:
-Nu vi se pare că sunteți prea săraci pentru un credit? Chiar credeți că avem bani de aruncat în drum?
Ochii mi s-au umplut de lacrimi, rușinea și revolta mă copleșesc.
-Hai să plecăm, hai să plecăm de-aici! Nu vezi cum ne umilesc?
-Iubita, trezește-te! Unde să plecăm? Suntem acasă, în dormitorul nostru. Nu ne umilește nimeni.
-Știi am visat că ne cereau acte peste acte și râdeau de noi că suntem prea săraci ca să ne împrumute...
-AVBS Credit nu ar face asta niciodată clienților. Uite: putem lua 630 – 88.000 LEI credit fără garanții pe o perioadă cuprinsă între 6-30 de ani și 5000 – 400.000 EURO creditul cu garanție. Important este să consultăm un expert, iar acesta va găsi cel mai bun produs pentru noi. Nu este nevoie să luăm la rând toate băncile din România, expertul va găsi creditul perfect pentru noi!

O bancă la dispoziția consumatorilor de credite

Cu AVBS Credit mi-a dispărut bancofobia fiindcă ne-a tratat omenește și ne-a salvat de la faliment.
Avem o relație excelentă, iar afacerea merge ca pe roate. Între timp am deschis și un hotel în aripa vestică a castelului.
Mă gândesc câte coșmaruri aș fi mai avut, dacă nu găseam aceste providențiale date de contact:
Sediu central str. Matei Basarab, nr.16, et.1, sector 3, Bucureşti, România
Tel:       021 2304343
Email:    office@avbs.ro?
Credit de refinanțare acordat pentru Spring SuperBlog 2017!