marți, 13 ianuarie 2015

Țățismul compatibil cu modul de a fi al adevăratului intelectual?



Ce înseamnă să fii adevărat intelectual? Să clevetești la nesfârșit arătând că tu le știi pe toate și deții adevărul suprem, să te pliezi ca o marionetă pe ceea ce gândesc cei din jur, ca să eviți problemele sau să-ți fixezi obiective înalte pe care să le atingi?
Analizând viețile personale ale celor din jur, riști să nu mai ai timp să-ți trăiești propria viață. Sunt mari diferențe între intelectualul autentic, care aplică în viață învățăturile din cărți și țața cu diplomă căreia nu-i mai tace gura și face din instituție o mahala sau un maidan...
Degeaba stă cineva cu nasul în cărți, să fie văzut citind, dacă nu se prinde de el nicio învățătură, niciun mesaj și nu are discernământul de a deosebi rolul expresiv al argoului de utilizarea sa în exces pentru a șoca...
Discuțiile de doi bani sunt incompatibile cu structura adevăratului intelectual. A da tonul bârfelor este sinonim cu țățismul, chiar dacă o comisie a semnat documentul care atestă studiile superioare!