Când cineva îl rănește de moarte, el îi căută circumstanțe atenuante celui care a făcut-o: „O fi stresat. O fi obosit. O fi bolnav, de a făcut astfel, căci dacă se simțea bine, cu siguranță că nu-mi făcea asta, suntem prieteni, doar!”
Bietul Ion Anapoda este naiv ca un copil și crede că dacă muncește și este bun, toată lumea îl va plăcea. El nu înțelege că aceste calități reprezintă o ofensă pentru cei care trăiesc foarte bine lenevind și fiind răi.
Pentru că este diferit se trezește marginalizat, iar cei din jur îl atacă în haite ca hienele, dar...ați ghicit, Ion Anapoda le găsesște scuze și lor: „Poate că am greșit undeva de mă tratează în acest fel, cred că ar trebui să muncesc mai mult și să fiu mai bun!”
Și cu cât Ion Anapoda se mobilizează să-și depășească limitele, cu atât va fi mai urât și mai batjocorit, dar el este incurabil.
El crede că dacă respectă legile omeniei, cei din jur vor începe să trăiască la fel și se supără când realizeză că mărul putred le afectează pe celelalte, nu cel sănătos.
Știți ce este cumplit de dramatic și pentru Ion și pentru societate?
1) Societatea este sigură că conceptul Ion Anapoda trebuie eradicat, fiindcă simultan cu el dispare „oaia neagră” a instituției, a familiei, a sociețății.
2) Ion Anapoda este prost de bun, continuă să creadă că într-o zi minunea se va înfăptui și va construi o lume mai bună, de aceea se irosește în cauze și pentru oameni care calcă sub picioare jertfa lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu