Tu, aflat pe piedestalul de care tocmai am vorbit, te consideri cel mai avizat să pui celorlalți limite și interdicții de parcă te-ar fi pus Dumnezeu adjunctul Său pe pământ (trebuie să menționăm că nici divinitatea nu este așa de categorică în anumite revendicări comportamentale de la alții, cum sunt anumiți oameni!).
Chiar și o relație de cuplu, când ajunge în acest punct este sortită eșecului, fiindcă oamenii care iubesc cu adevărat își ajustează comportamentul pentru a-i face fericiti pe cei dragi, fără să li se poruncească asta.
Nu avem dreptul să pretindem supunere, să solicităm schimbarea, când cel de langă noi nu este pregătit să o facă, iar dacă o solicităm în sens negativ, s-ar putea să se răsfrângă și mai dureros asupra noastră.
În plus, schimbarea în bine începe de la mine, fără mari așteptări și fără să contabilizez profituri de orice gen și voi fi și mai fericită să constat că lumea din jur mă apreciază și de ce nu încearcă să mă imite.
Îmi place să analizez în tăcere oamenii mai ales când se pretin cunoscători în observarea la microscop a„bârnele” din ochii semenilor.
-Pe așta l-as tunde!
-Pe ăsta l-as bărbieri!
-Pe asta aș pune-o la sapă! (Poate îi este interzis să stea la soare și să depună efort fizic sau munca în agricultură nu prezintă interes pentru ea...)
Și uite așa asist la toate revoluțiile din lume, mai putin la actul salvator de a-și scoate fiecare bârna din ochii lui să vadă mai bine că nu este justițiarul lumii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu