În general, oamenii care suportă consecințele excluziunii sociale sunt măcinați de gânduri și pierd din vedere faptul că fenomenul poate avea rol de protecție pentru personalitățile lor fiind și un mod de recunoaștere a meritelor personale.
Nimeni nu ar trebui să se simtă ofensat, când în prezența sa nu se fac glume nesărate sau cu tentă trivială. Excluderea de la un astfel de spectacol grotesc nu reprezintă un capăt de lume, ci poate fi confirmarea faptului că tu ești diferit, iar în prezența ta oamenii simt nevoia să-și cenzureze pornirile.
Fii mulțumit, când data viitoare se va spune privindu-te fie și cu reproș:
-Să-mi aduci aminte să-ți spun un banc mai târziu că acum nu pot!
Și poți ieși liniștit din încăpere fiindcă nu pierzi mare lucru.
La fel vei fi eliminat din bârfa sau linșajul colectiv:
-Fetelor, știu ceva care vă lasă cu gura căscată, dar nu pot să vă spun acum! Aveți puțină răbdare!
Așa mereu ești marele exclus, marele eliminat. Nimeni nu te cooptează în afaceri dubioase, fiindcă „Nu este de-al nostru”, nimeni nu poate să pună presiune pe tine, fiindcă ești atât de independent, încât îți permiți să porți cu demnitate stigmatul „excluziunii lor sociale”.
Și până la urmă cine manifestă un grad mai pronunțat de demnitate, cel care nu poate supraviețui în afara turmei sau lupul singuratic, care deși merge alături de cete și biserici, ajunge acolo unde și-a propus, iar haita se ferește să se pună cu el???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu