Eu nu am învățat niciodată de frică sau la profesorul care mă umilea și nu avea un suflet nobil, putea să fie tobă de carte. De aceea rămân interzisă, când oamenii în vârstă evocă la superlativ experiențele negative legate de școală sau de familie:
-Pe vremea mea (tendința de a se proclama deținătorul adevărului absolut se vede și după felul în care își însușește timpul sau îl raportează exclusiv la propria persoană) se învăța toată ziua, eram bătuți cu nuiaua și ținuți pe coji de nuci, dacă nu știam lecția! Ce asta este școală?
-Ce atâta răsfăț pe copiii din ziua de azi? Pe mine mă bătea tata cu cureaua și mă trimitea mama la muncă, în loc să mă dea la școală și tot nu am murit. Nu mi-a făcut nimeni tort de ziua mea și nu mi-au sărbătorit ziua de naștere cu invitați. Este o zi ca oricare alta, ce vă cramponați atât!
-Doamne, câte scutece murdare nu am spălat eu! Atunci erau adevăratele gospodine, nu ca acum să dai o căciulă de bani pentru pamparsi!
Dacă progresul omenirii ar trebui aprobat de aceste mentalități, am rămâne veșnic ancorați în trecut și am fi obligați să experimentăm lecțiile care le-au produs traume celor care aplică principiul:„Dacă mie mi s-a întâmplat asta și nu am murit, nu văd de ce nu ar trece și alții prin ce am trecut eu!
Ferească Dumnezeu ca astfel de oameni să ajungă în fruntea umanității!
Doamne, ferește toate generațiile viitoare de lecțiile usturătoare prin care am trecut eu, te rog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu