Dreptul la protecție inteligentă

17 septembrie, 2017

Dragul meu stăpân,

Știu că m-ai comandat și mă aștepți cu nerăbdare,aceeași nerăbdare cu care îți iei copilul de la maternitate sau îl aștepți să vină pe lume. În compania mea vei petrece multe momente și vreau să te rog de acum să nu exagerezi ca oamenii dragi și apropiați ție să mă urască și să simtă nevoia să mă spargă!
Acum să vorbim puțin despre așteptări! Mai întîi ale tale ca ai dat banii pe mine. Te rog să nu-ți imaginezi că:
-sunt un supratelefon și pot înghiți praf și umezeală la nesfârșit, fără să mi se întâmple nimic
-poți să mă trântești cu putere, iar eu rezist cu stoicism șocurilor
-îmi vei încerca rezistența punându-mă lângă chei metalice, vei înfige unghiile în display, iar eu voi funcționa ca și cum nimic nu s-a întâmplat fiindcă nu am voie să mă stric fiind așa de scump!
-poți să-mi dai să beau suc, cafea, ceai sau ciocolată caldă, iar eu nu mă voi schimba la față
-copilul care se va bucura să mă prindă în mânuțele sale jucăușe nu poate să mă strice.
Te înțeleg că ai investit o avere în mine (pentru unii suma acesta înseamnă mărunțiș, dar asta-i altă poveste!), dar lucrurile, ca și oamenii, sunt muritoare.
Ce aștept eu de la tine?
-folie de protectie iPhone 8 care este garantată pe viață și îmi prelungește viața și frumusețea. Este invizibilă, dar se va dovedi îngerul meu păzitor. Primul strat îmi va vindeca zgârieturile fine, al doilea strat îți va asigura acuratețea imaginilor, în timp ce ultimul mă va feri de șocuri.
-să dai 49 de lei pe Folie de protectie Clasic Smart Protection Apple Iphone 8 pentru a scuti reparații de 2000 de lei în cazul neglijenței!
-să recomazi tuturor posesorilor folie de protectie iPhone X salvându-mi frații de accidente și scăpându-ți prietenii de cheltuieli inutile!
-să ai mare grijă de mine, să mă prețuiești și să mă respecți, fiindcă sunt important și îți asigur legătura cu lumea!
-să nu mă faci complicele secretelor tale față de soție și să o determini să mă urască sau să mă cerceteze pe furiș, iar gestul ei să genereze scandaluri! Eu vreau să vă aduc armonia în familie, nu dezbinarea!
-dacă pentru tine ai comandat cel mai scump telefon, comandă unul și pentru sufletultău pereche și protejează-ne inteligent!
-doresc să mă aștepte acasă folie de protecție și nu să o aștept eu pe ea!
Cu recunoștință,
Telefonul tău pe care îl aștepți cu nerăbdare!

Domnilor, cât timp mai faceți experimente sociale pe noi?

Din buncărul imunității și al bunăstării, noxele emise de dumneavoastră și suportate de noi, cei de jos, nu se simt! Nasul dumneavoastră este prea fin, demnitatea nu vă lasă să vă aplecați asupra celor care v-au ales.
Ați păcălit pe cine ați păcălit și radiați de fericire. Pe naivii, și-n fundul Iadului de i-ați duce și tot nu și-ar pierde încrederea, dar cu noi, cei care mai avem conștiința trează, cum rămâne?
Poate de aceea vă gândiți să ocupați până la refuz timpul intelectualilor, să nu protesteze împotriva gazării sociale masive la care ne supuneți. Ați experimentat pe noi tăierea masivă de salarii și scumpirea excesivă a coșului zilnic. Am supraviețuit. Ați condamnat țăranul român să trăiască ani întregi cu pensii de un leu, deși mâinile sale sfinte v-au hrănit, fără să vă fie rușine!
 Să nu îndrăzniți să vă gândiți să ne tăiați salariile și pensiile de tot, nu de alta, dar nu veți mai avea alegători.
Câte inginerii financiare mai inventați să vă petreceți concedii în afară, în timp ce oamenii muncii nu-și permit o vacanță în România? Câte biruri, câte taxe să ne jupoaie în propria țară?
Sunteți gata să condamnați medicii și profesorii la locul de muncă. Aveți impresia că învățământul și sănătatea sunt domenii așa de ușoare?
Plini de idei în sensul peiorativ al cuvântului, le experimentați la nesfârșit pe noi. Ar trebui să vă treziți la realitate înainte de revolta cobailor sociali!!!

Eradicarea sensului propriu al comparației „iese ca păduchele în frunte”

Se spune că păduchii sunt orgolioși și pretențioși. Deși reprezintă simbolul lipsei de igienă, este amuzant modul în care își depășeșc condiția și căută să invadeze capete curate unde să se înmulțească și să se simtă bine. După ce au invadat un păr curat, nu sunt mulțumiți, ies la vedere să-și facă victima de rușine! Își depun sute de ouă pe firul de păr, iar acestea strălucesc dizgrațios la soare. Încă puțin și își vor întemeia un imperiu în capul bietului om, care intra în pământ de rușine fiindcă a avea păduchi (luați involuntar, de cele mai multe ori) reprezintă cea mai mare umilință și rușine din lume...
Există momente în care disperarea omului curat nu are limite când copilul său este izolat la școală și vine cu ochii în lacrimi și cu sufletul sfâșiat fiindcă i s-au găsit păduchi, colegii îl arată cu degetul, nu mai vorbește nimeni cu el, i s-a spus să nu mai vină la școală până nu scapă de paraziți, iar după el se strigă: „Păduchiosul, păduchiosul!”

Cea mai dureroasă amintire legată de pediculoză o am din copilărie. Se apropia Crăciunul, iar peste satul nostru se așezase o perdea de liniște sacră. Obișnuiam să coacem 10-12 cozonaci dulci, parfumați și uriași la cuptorul din șopronul unei vecine. Spectacolul era de vis fiindcă ea iubea copiii, ne chema în casă,  lângă brad, ne dădea dulciuri (pe atunci portocalele erau rareee de tooot) lăsându-ne să ne bucurăm de căldură, de colinde și de luminile multicolore, care clipeau timid. Din când în când ne chema la cuptor să vedem cum se auresc dolofanii în tăvi. Iar în acele momente, de departe, un bocet disperat a sfâșiat liniștea. Au început să urle și câinii. Ne-am dat seama că s-a întâmplat o nenorocire, iar curiozitatea noastră era în așteptare.
 Gazda era singura care avea telefon pe o rază de 4-5 kilometrii. Peste 15 minunte, cineva a venit alergând și a strigat la poartă. Cerea voie să sune la salvare, fiindcă o femeie săracă, disperată că găsise păduchi în capul copiilor, le dăduse cu otravă (Verde de Paris), iar una dintre fete murise. Cel puțin să fie salvați ceilalți copii.
Murise fosta mea colegă de școală primară, o fată drăguță, cuminte și timidă (ținea mereu capul în jos când era scoasă la tablă) care avea niște codițe negre, lungi până la mijloc și groase ca brațele zdravene ale unui bărbat. Sărbătorile nu au mai fost sărbători pentru mine. Nu puteam să mai mă bucur de nimic, când ființa aceea tânără și plină de viață a fost băgată în pământ, iar mama ei s-a considerat mult timp vinovată. Parcă îmi îngropam o parte din copilărie, fiindcă în timp ce părinții noștri scoteau cartofi sau efectuau alte lucrări  pe fostele tarlale ale CAP-ului, eu si fetita cu cozi negre și groase și zâmbet trist ne jucam de-a mama și copilul, împleteam cununi de margarete și ni le puneam pe creștet visând că suntem mirese...
Iată motivul pentru care consider PARANIX un tratament minunat care anulează sensul dureros al comparației „iese ca păduchele în vârful capului” și salvează vieți. Acest șampon conține toate substanțele care înlătură pediculoza, fără să afecteze sănătatea utilizatorului. El este folosit cu succes în lumea întreagă și atunci nu se cade să folosim metode empirice care să-i distrugă pe cei pe care dorim să-i salvăm.

Dacă ar fi existat acest șampon, colega mea și mulți alți oameni și copii nu ar fi murit în mod real și nu ar fi murit nici de rușine.
Ea, copila cuminte și timidă, a murit de două ori. O dată de umilință și a doua oară de durere în urma administrării unui tratament stupid.

Ce-mi pun elevii pe catedră

Ei, știu acum că toți care au impresia că profesorii primesc muuulte cadouri și au mii de avantaje se gândesc la dulciuri, bijuterii și flori. Nu despre asta vreau să vorbesc în acestă dimineața, ci despre faptul că unii se apropie curat, în vârful picioarelor, să nu mă deranjeze și îmi pun pe catedră sufletul lor imaculat și iubirea. Ambele obiecte de preț sunt ambalate în încredere, iar asta mă responsabilizează.
În fața acestui gest copleșitor rămân mereu fără cuvinte!
Sunt și elevi care își aruncă aroganța și impertinențele din bancă, nici măcar nu se obosesc să vină până la mine, dar parafrazându-l pe Moromete, profesorul nu ar fi profesor, daca nu ar ierta la infinit și nu ar căuta scuze elevilor pentru ieșirile lor.
Dincolo de excepții și de normalități, partenerul educațional nu poate avea loc acolo unde nu este prietenie.
Se poate întreține o atmosferă ostilă, dușmănoasă, dar cui i-ar folosi?
De când slujesc la catedră, nu am intervenit niciodată în relația dintre un cadru didactic și elevii săi, decât să calmez spiritele, când a fost cazul pentru că, dacă ei îmi pun la dispoziție un suflet curat, aș fi o criminală spirituală în serie să-l otrăvesc!
Să știți că și profesorul le pune pe bancă elevilor săi un model de viață...
Dincolo de cuvinte și de schimbul de informații în cadrul procesului instructiv se desfășoară o forță de sentimente și de influențe.
Să încercăm să fie toate pozitive!

Trup de copil, minge elastică sărind către cer

Nu este fericire mai mare pentru un copil decât să sară și să i se pară că ușor-ușor se poate desprinde de pământ și ajunge la cer. Mi-aduc aminte când l-am vizitat pe Matei la bunicii paterni. M-a așteptat cu atâta nerăbdare ore întregi la poartă, iar când am ajund a sărit de bucurie, a bătut din palme și m-a tras de mână în camera ce îi era rezervată.
-Stii de ce te-am adus aici? Ulcă-te în pat cu picioalele și hai să sălim amândoi în același timp!
Vârsta și kilogramele respectabile m-au împiedicat să fac asta, dar cu sufletul aș fi țopăit oricând alături de el. Mă întinerește când mă consideră partenerul lui legal de joacă și se prinde cu putere de mine să-l duc din când în când în lumea adulților(să-i dau puțină Cola și să vizionăm împreună filme pentru oameni mari).
Așa că de data aceasta l-am privit cu infinită tristețe și i-am spus:
-Nu pot, dragul meu! Rupem patul.
-Si ce dacă. L-am mai lupt o dată.
Mi-am imaginat atunci câte neajunsuri poate cauza lipsa unor trampoline parc:
1) rupand patul din lemn masiv sau din ce material este făcut, copilul se poate lovi și accidenta grav
2) este distrusă o piesă de mobilier foarte necesară, iar copilul va fi chinuit de sentimentul de vinovăție
3) cel mic este certat sau pedepsit.
Este posibil ca micuțul să nu sară deloc, să acumuleze multă energie în el și să se descarce în mod violent, lipsa condițiilor săriturilor profesionale având efecte negative asupra devenirii sale ulterioare.
O trambulină elastică securizează salturile și jocurile copilului, îl eliberează de energie și îi oferă senzația de libertate infinită. Aici nimeni nu-i va spune că rupe patul sau că ridică praful din saltea prin casă.
Noi, adulții, ar trebui să eliminăm pentru totdeauna din vocabular expresiile:„Lasă că noi nu am avut trambulină și am trăit și așa!”
Nici nu realizăm cât de mult plafonăm cu reactualizarea lumii învechite în care am trăit!
Copilăria este scurtă, frumoasă și nu se mai întoarce niciodată, de aceea dacă avem prilejul să facem un copil fericit, de ce să-l condamnăm la condițiile precare în care am trăit și ne-am dezvoltat noi?
De ce să nu le amenajăm la domiciliu un parc de trambuline elastice, să se plictisească sărind și să aibă posibilitatea de a se schimba si de a-și face un duș când transpiră? De ce să nu fim scutiți de plata taxei de la locurile de joacă și de timpul limitat în care copilul se poate bucura?

Yan Print încurajează artistul din noi

Fiecare om este un artist neînțeles sau un artist care are viziune, căruia-i stau ideile în gură sau în mână, dar nu și le poate exterioriza. Fiecare om dorește la un moment dat să fie o voce de părerile căruia să se țină cont, fiindcă ne place să fim în centru atenției sau să știm că gândurile noastre prind viață!
În plimbările noastre prin țară, rămânem uneori muți de uimire în fața unor peisaje și spunem: „Doamne, dacă aș fi avut talent la pictură, mi-ar fi plăcut să imortalizez acest tablou!”
Dar dacă ai găsi pictorul care vine lângă tine și spune:„Astăzi, îți stau la dipoziție, pictez după imaginația și voința ta! Tu spui și eu execut!”
Din fericire acești oameni talentați, profesioniști empatici desăvârșiți există reuniți sub denumirea Yan Print.
Ador margaretele din copilărie, pentru ținuta lor imperială, pentru că mi se păreau prințese printre florile de câmp!
În serile de iarnă, când viforul urlă nebun pe străzile satului meu, gerul taie viul până la os, iar gheața întinde poduri peste tot, un câmp plin cu maci si margarete înflorite și un cer fără pată pe care domnește soarele auriu, ne-ar încălzi pe toți. Un tapet estival ne-ar încălzi trupurile și sufletele și ne-ar aduce vara aproape, așa de aproape, încât am putea să o atingem cu mâna.
Și am putea să schimbăm tapetul în funcție de starea de spirit. În verile toride, putem alege peisaje răcoroase, hibernale. În perioadele nefaste din viața noastră, putem comanda pe site tapete personalizate optimiste.
Yan Print ne poate fi complice la realizarea multor surprize. De pildă putem comanda tapet cu poza in mărime naturală sau în mărimea unui perete a celui pe care-l sărbătorim, fără ca el să știe. Sau îi putem aștepta pe cei dragi, plecați să lucreze departe, de Crăciun cu un tapet care să reproducă o poză completă de familie, când toți eram copii la casa părintească și eram așa de fericiți!
Doamne, și la câte gesturi de recunoștință îi putem face părtași. De ziua mamei, ea, cea mai iubitoare ființă, să găsească un tapet în camera ei, cu un buchet de flori, sub care să scrie:"Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, aşa că a creat mamele!"
Yan Print este artistul care execută pentru dumneavoastră tricouri, căni personalizate, tablouri și tapete.
Nu lăsați imaginația și creativitatea să moară, când aveți ajutor artistico-profesionist!

Inventar atipic

Am învățat să fiu recunoscătoare pentru magazinele moderne din zilele noastre, pentru că sloganul „Nicio masă fără pește (și acela din conserve!)” nu mai este de actualitate, pentru alimentele de strictă necesitate, care acum sunt la liber, pentru fructele exotice și pentru tehnologie!
Sunt fericită că este pe cale de dispariție și anticul inventar care se făcea în spatele ușilor ferecate ale magazinelor. Locuiam la țară și mă trimitea mama la alimentara, singurul magazin pe o rază de 3 kilometrii să cumpăr urgent ceva, iar eu mă întorceam supărată fiindcă pe geamuri scria negru pe alb: „Închis pentru inventar”.
Mă deprimau mărfurile din mijlocul magazinului și faptul că după o săptămână de inventariere stocuri
magazinul mai stătea închis încă una ca vânzătoarea să aranjeze la loc produsele în rafturile bătrânicioase din lemn.
Comercianții se purtau ciudat, iar eu nu înțelegeam de ce fac discriminare între cumpărători. De pildă țin minte că eram în magazin cu o văduvă, când vânzătorul a luat-o de o parte și i-a spus că are zahăr, ciocolată și rahat pentru ea. Auzul acesta fin pe care-l am este sabie cu două tăișuri uneori. Atunci l-am rugat să-mi dea și mie, dar m-a ignorat.
Eram copil și m-am considerat de două ori rănită. Prima dată pentru că aș fi mâncat, a doua oară că vânzătorul dădea cui dorea el marfa mai bună.
-Ei, lasă, mi-a spus mama, tu nu ești văduvă, draga mea!
Nu am înțelesc nimic atunci, dar astăzi mă bucur când văd comercianți politicoși, disponibili, care le vorbesc frumos și copiilor și apelează la profesionisti pentru inventarierea stocurilor, fără ca activitatea să fie suspendată.
Inventarele periodice sunt necesare din următoarele motive:
-pentru evaluarea obiectivă a situației financiare a firmei/magazinului/societății. Este chiar indicat ca această operațiune să fie făcută din afară și nu de o persoană cunoscută, pentru a prezenta exact situația. Tot din acele vremuri știu două-trei cazuri în care cel care făcea inventarierea a acoperit ani de zile delapidarea, iar vânzătorii, deși i-au dat bani mulți să-i cumpere tăcerea, și-au petrecut ani mulți după gratii.
-în vederea stabilirii necesarului de marfă. Un inventar atent stabilește care au fost cele mai vândute produse și trebuie să facă din nou parte din stoc și care nu se vând și ar trebui eliminate.
-înlătură tentativele de fraudă. Cu cât vor fi mai dese, cu atât pierderile se vor micșora până la dispariție.
Tarifele serviciilor de inventariere sunt personalizate în funcție  volumul de muncă, arealul de răspândire a produselor, perioadele când se solicită inventarierea.
Nu închideți magazinele să pierdeți clienții în perioada inventarelor clasice, ci apelați la servicii de inventariere masivă, rapidă  și cinstită!

Ultimul drum în decență și profesionalism

Teodor Dume definește perfect fragilitatea ființei umane: „între noapte şi zi doar EU,/ascunzătoarea perfectă a morţii”. Viul este cel mai bun loc unde moartea se ascunde și iese la iveală când condițiile îi sunt favorabile.
Un accident, o explozie, o emoție puternică și firul vieții se rupe instantaneu. Se moare oriunde: pe stradă, în aeroport și în spitale, în ambulanțe, în case, în țară sau în străinătate.
Cel mai minunat lucru este acela că, deși moartea strânge cercul în jurul nostru, ni se pare că suntem imuni și că niciodată nu va îndrăzni să se atingă de cei dragi! Îmi amintesc ce mi-a povestit o colegă de Crăciun. I-a murit sora la sute de kilometrii distanță de casă, iar șoselele erau adevărate pârtii de schi. Abia a găsit un camion să o aducă acasă. Trebuia să urce sicriul și nimeni nu a vrut să o ajute. A început să plâng realizând cât de singuri suntem în nenorocire. După ce a scos banii, câțiva bărbați au luat de sicriu, în timp ce fumau și făceau glume nesărate pe seama moartei tinere.
 Au pus sicriul sus în caroserie, pe niște scânduri improvizate și pe ea au chemat-o în cabină „iar mie mi se rupea inima! Am simțit că trebuie să-l țin, să nu cadă din mașină și să o doară. În plus, m-am gândit să stau cu ea, cât va mai fi cu mine. Știam că vor veni clipele când voi fi sfâșiată de dorul ei și nu voi avea de unde să o mai iau. Am adormit de durere cu capul pe siciriul ei, iar când am coborât din mașină eram pe jumătete înghețată, iar hainele îmi miroseau a fum, fiindcă mașina parcă era un furnal.”
O ascultam și repetam în gând:„Doamne, îți mulțumesc că toți ai mei sunt în viață! Nu poate fi dar mai minunat ca acesta! Dar dacă ar fi trebuit să-și aducă sora de peste hotare?”
Mulți au impresia că morții nu știu nimic și nu simt, dar din respectul pe care-l purtăm trebuie să le asigurăm transport funerar internațional  decent fiindcă ne va mustra conștiința dacă nu vom proceda așa!
Poate că nu ne interesează ce spune lumea, dar gândul că o dată a avut nevoie cel drag de protecția și ajutorul nostru și l-am abandonat printre străini sau l-am adus acasă în condiții improvizate, ne va sfâșia inima.
Funerare Rainbow Dorobanțu asigură trasnportul trupurilor neînsuflețite de la capătul lumii în condiții decente. Să-ți îndeplinești cu responsabilitate îndatoririle față de cel care a murit în străinătate înseamna să apelezi la firme capabile să realizeze transportul legal, igienic și estetic.
Funerare Rainbow Dorobanțu asigură repatriere decedați din Marea Britanie, Turcia; Portugalia, Olanda, America, Belgia; Elveția, Austria, Germania, Italia, Franța și Spania.
Dacă familia nu dorește să-l lase singur pe drumul de întoarcere acasă, firma pune la dispoziție două microbuze pentru transport persoane, care pot fi solicitate și în ziua înmormântării.


 

Oameni frumoși întâlniți în călătoriile prin țară

Am constatat de multe ori că un comportament ireproșabil luminează chipul omului și oricât ar fi de frumos din punct de vedere fizic, dacă nu știe să se poarte va fi urât de cei din jur.
Înainte de începerea școlii, mi-am făcut cadou o plimbare la București să văd oameni dragi, să admir orașul toamna să iau pulsul febrei pregătirii noului an școlar.
Șoferul microbuzului avea geamul din fața deschis de tot și a fumat tot drumul. Când am coborât aproape că nu mai puteam vorbi de răgușită. A condus în dușmănie, ne-a dus în zmucituri, frânări bruște și fum, fum de țigară. Am avut impresia că m-am suit într-o ocazie și trebuie să suport toanele unui șofer necioplit fiindcă mașina îi aparține.
„Nu trebuie să-ți compromiți ieșirea, mi-am zis!”
Al doilea popas a fost la restaurantul La Mama. Au niște clătite cu pui și ciuperci învelite în smântână delicioase și limonadă sau suc de rădăcinoase bun și cafea bună.
Ospătarul m-a întrebat zâmbind ce doresc. Știam dinainte de ce mă dusesem acolo, așa că i-am spus. Cred că eram puțin morocănoasă fiindcă mă durea în gât din cauza șoferului...
Bietul ospătar a dorit să-mi recomande o tartă cu legume, iar eu l-am cam repezit. M-a servit ireproșabil.
Mi-a părut rău că nu i-am acceptat propunerea. „La întoarcere, mi-am zis!”
Și la întoarcere a venit tot el să mă servescă și l-am rugat să-mi aducă tarta pe care mi-o recomandase și un Frappé. După ce am mâncat și mi-a urat „Să vă fie de bine”, i-am spus că doresc să achit cu cardul. Am avut ghinion. Deși aveam fonduri suficiente, tranzacția nu a fost aprobată. Atunci el m-a privit zâmbind și a spus:
-Lăsați așa!
A evaluat omenește situația. M-a văzut cu bagaje, și-a dat seama că plec din oraș și s-o fi gândit că nu am bani. Am scos banii și i-am achitat consumația și i-am lăsat și lui cât se lasă în afară pentru servire. L-am privit cu imensă bucurie: un om negricios ( probabil de o etnie pe care ne grăbim să o judecăm) avea sufletul foarte foarte alb!

Camerele auto, accesorii indispensabile

Dacă avioanele au cutiile negre, martori imparţiali în caz de accidente fără supravieţuitori, camerele auto sunt accesorii indispensabile traficului rutier, care acţionează în trei direcţii diferite:

1)            Divertisment. Clipele de neuitat petrecute cu familia, cântecele vesele şi jocurile copiilor sunt stocate, iar peste ani completează tezaurul amintirilor minunate. Camera auto   poate înregistra primele cuvinte ale micuţului aflat în scaunul sau: istoricul mama sau tată care separă perioada de muţenie de cea de comunicare. De asemenea ea demonstrează că am fost martorii unor fenomene unice sau extreme cum ar fi: eclipsa totală, naşterea unei tornade, apariţia unui curcubeu fascinate pe cer, revărsarea unui râu pe şosea.

2)            Gardianul sau îngerul păzitor al celor aflaţi în maşină. Prin intermediul ei, şoferul poate detecta pierderea controlului volanului a unui partener de trafic şi poate execută o manevră salvatoare.

3)            Camera auto este martorul obiectiv al abuzurilor din trafic şi al comportamentului ireproşabil al deţinătorului ei. În completarea celor afirmate mai sus, putem adaugă faptul că deţinerea unui obiect inteligent de acest tip, responsabilizează la maximum.

Cine are o camera performanţă în maşină, nu mai face depăşiri pe muchie de cuţit, nici nu mai conduce cu viteza fulgerului şi nu încalcă normele de circulaţie. Fiind filmat, devenind actor rutier, el este politicos şi amabil în traffic, acordă prioritate, respectă culorile indicate de semafoare şi îşi controlează gesturile şi limbajul.

Camerele auto, mijloace de control rutiere eficiente tind să se internaţionalizeze. Ele vor face parte în mod obligatoriu din echipamentul auto din anul 2018 în SUA şi s-au generalizat în Rusia, preconizandu-se că imaginile să fie admise şi ca martori în procese, deşi acum aceste probe nu sunt luate în consideraţie.

Camere auto foarte bune se comercializează şi online, prin intermediul magazinelor serioase de profil. Iată criteriile de recunoştere a unui distribuitor serios:

-are cele mai bune produse pentru care oferă informaţii detaliate, care cuprind: descrierea, datele tehnice şi conţinutul pachetului

-asigurarea transportului prin curier la orice locaţie din ţară

-plata securizată

-termenul de garanţie: 24 de luni

-retur garantat 14 zile.

 O camera auto bună se alege după următoarele criterii:

-pornire automată, simultană cu pornirea motorului

-să fie uşor de montat şi demontat

-să dispună de capacitatea de a filma şi pe întuneric

-să aibă rezoluţie bună

-să dispună de o memorie de elefant

Suntem prea săraci să închiriem, mai bine să cumpărăm!

Toamna se-numără bobocii, mai ales bobocii de la Universitate! În zilele colorate, dar capricioase de octombrie, cu bagajele de speranțe vin tinerii din provincie însoțiți de părinții să se cazeze în București ca să studieze. Dacă Universitatea reprezintă creierul Capitalei, Piața Unirii este inima. Aici se află cea mai mare aglomerație de bănci, magazine, artere de comunicație și căi de aprovizionare. Cine nu ar dori să locuiască în zonă, dar: „Scump, domnule, scump! În Ferentari sau Drumul Taberei este mai ieftin!”?
Toți cei care în toamna lui 2017 căutați cazare în București și nu aveți loc în cămine, gândiți-vă bine la ce vă sfătuiesc: „Căutați apartamente vânzare Unirii,  fiindcă nu vreau să supăr pe nimeni, dar suntem prea săraci să închiriem! Chiria lunară a unei garsoniere este de peste 260 de euro pe lună, la care se adaugă garanția de 100 de euro, astfel că un student la Medicină, care stă 6 ani în București, la studii își achită în perioada studiilor jumătate din prețul unei garsoniere pe care ar putea să o cumpere în rate.
Este mult mai avantajos să devii proprietar cu puține eforturi, decât să achiți chiria lunar, iar suma să fie irosită.
Acești bani îi poți utiliza în folosul tău, tinere, și poți deveni proprietar cu acte în regula al unei locuinte ultracentrale, moderne și rezistente.
Firmele imobiliare serioasa au oferte pliabile pe toate posibilitățile finaciare, în plus cumpărarea proprietății este sigură, în sensul că nu au voie să intervină complicații juridice, deoarece actele de proprietate sunt verificate de agenție ca și gradul de securitate pe care-l oferă locatarilor casa.
Este mai mult decât avantajos ca specialiștii cu înaltă calificare să verifice totul pentru tine:
-coordonatele amplasării raportate la zonă, dar și la imobil (etajul)
-materialele de construcție și suprafața totală utilizabilă
-existența anexelor, a locurilor de parcare
-magazinele, băncile, farmaciile  din zonă, școli, grădinițe, stații de metrou sau de autobuz
-existența actelor de proprietate, asigurarea că locuința va fi cumpărată legal și că nimeni nu va tulbura dreptul de posesie.
Cumpărați-vă cu încredere casa voastră și nu mai irosiți banii dați pe chirie! Cu puțină înțelepciune vă veți bucura de o locuința luxoasă situată ultracentral!

Orice elev care vine la școală promovează!

Sunt sigură că mulți colegi mă vor urî și că voi scădea în ochii multora, dar din punctul meu de vedere, orice elev care se trezește dimineața, rupe incălțămintea până la școală și se străduiește, atât cât îi permit capacitățile intelectuale, merită să treacă și va fi întotdeauna promovat din punctul meu de vedere.
Mi-am dorit acestă profesie și spre deosebire de o fostă colegă și prietenă care spunea:”să vezi tu ce a dracului mă fac după ce mă titularizez”, am spus:”Doamne, te rog să mă ajuți să mă titularizez și să-i pot înțelege și pe elevii care nu pot să învețe! Ei există, după cum în societate oamenii sunt complet diferiți. Dacă mă ajuți să mă titularizez, îi voi trece pe toți.”
Nimeni, absolut nimeni nu mă poate face să renunț la acestă credință a mea! Poate și ministrul să vină în asistență, numai dacă elevul este de o impertinență fără precedent nu trece de mine, altfel...cine sunt eu să încurc drumurile unui copil? Nu se trăiește bine și fără liceu și fără facultate?
De fapt, în profesia noastră, când șeful este ușor influențabil și se simte bine înfipt în scaunul directorial, orice faci nu este bine! Îi treci pe toți și promovează examenul numai cei interesați și apți să termine liceul sau să urmeze o facultate, „Nu ești exigent și nu poți să-i ții în mână! Sunt rezultate proaste. Lasă că vin eu în asistență!”
Nu-i treci, la fel de rău.
1) Începe satul să te înjure și pe bună dreptate la vrenurile grele care sunt.
2) „Vezi că trebuie să predai tematica orelor de pregătire cu ei și îți strici vacanța de vară! La asta te-ai gândit? Urgent să predai tematica orelor de pregătire până la concediu!”
Și-acum v-aș întreba un lucru foarte serios. Credeți că un elev care nu a învățat tot anul sau în anii de gimnaziu, recuperează materia în trei luni?
Haideți să fim serioși! Poate cum se schimbă programa la clasa a V-a si cum examenul de bacalaureat debuteaza in februarie anul acesta, cineva se va gândi și să repare acest sistem păgubos: „Nu trec elevul că se prezintă la examen și rezultatele, bată-le vina! Mi se dau bobârnace, în ciuda faptului că accept orice încadrare mi se pune în spate și sunt amenințată cu monitorizări!”
Mă mândresc cu elevii mei foarte buni și mă unge la suflet dragostea și recunoștința tuturor celor pe care i-am promovat!
Nu sunt fiica satului unde-mi desfășor activitatea, pot fi considerată pe drept cuvânt o venetică, dar pot privi în ochii părinților fiindcă ei știu că nu le-am vrut niciodată răul copiilor!

Femeia cu mustață pe cale de dispariție...

Măi fetelor, am găsit de curând o poezie care m-a făcut să râd în hohote:
„Idealul meu în viaţă
E femeia cu mustaţă
Dar atenţie mărită :
Să nu fie bărbierită !
Şi, ca să fiu mai corect,
O vreau şi cu păr pe piept”
Dacă sunteți curioase, continuarea o găsiți aici.
Trăim vremuri de defrișare masivă. Zonele împădurite sunt complet eradicate, iar femeia cu mustață pe cale de dispariție fiindcă folosește kit de epilare.
Ca să nu-și împletească părul de pe picioare de la subraț sau de pe piept in codițe, magazinul virtual de produse de înfrumusețare profesionale BeautyCosmetic.ro se află la dispoziția femeilor cu pilozitate abundentă în altă parte decât acolo unde se află podoaba capilară. Despădurirea nu costă mult, în plus lasă pielea catifelată pentru mult timp.
Idealul meu in viață/E femeia cu mustață este o parodie la adresa femeilor neingrijite, nu un imn inchinat frumuseții. Până la urmă, ia treceți la epilat și voi, bărbaților, credeți că nouă ne face plăcere când ne înțepați cu bărbile voastre?

Școala vieții începe toamna

Școala vieții începe cu adevărat toamna. Mi se pare că abia acum plătim pentru nepăsarea din timpul verii, când zilele se scurtează și nopțile se lungesc, când petrecerile se țin lanț, iar pădurea își scutură pletele multicolore peste dealuri.
La început îi cad suvițe colorate alcătuind covoare foșnitoare pretutindeni, apoi pădurea chelește și ea ca o femeie care nu a avut deloc grijă de părul ei.
Toamna ne învață dragi femei, să reparăm tot ce i-am greșit vara părului. L-am vopsit de nenumărate ori și l-am agresat cu tot ce ne-a căzut la îndemână. L-am băgat in nisip și în apă sărată, l-am obligat să se ardă la solar și dorim ca el să-și păstreze suplețea, strălucirea și aspectul catifelat din tinerețe.
În curând vom ieși cu capul gol pe ploaie, vânt și ceață. Când buclele își vor pierde rapid forma sub ploile și rafalele de vânt, vom fi nemulțumite de el înainte de a-l ajuta.
De-a lungul vieții părul a fost tapat, electrizat, otrăvit cu diverse substanțe, nevoit să treacă de la temperaturi de 0 grade, la călduri moleșitoare.
A sosit timpul să-l ajutăm puțin cu Produse Matrix.
Cele șase game de produse șterg toate greșelile pe care le-am comis asupra podoabei capilare:
-unele protejează culoarea părului ca să nu fim nevoite să-l obligăm să înghită mereu chimicalele din vopsea
-revigorează părul distrus și fragilizat de coloranți, substanțe de permanent și poluare
-hidratează părul
-revigorarea scalpului pe care l-am neglijat, de parcă rădăcina părului nu ar fi fixată în el
-lipsa de volum cauzată de agresiuni fizice și repetate asupra fierlor de păr
-păr încâlcit sau electrizat.

Părul are nevoie de îngrijire permanentă ca în toamnele târzii ale vieții să nu ne pierdem suvițele, așa cum pădurii îi cad frunzele.
E toamnă iar și ne îndreptăm cu toții spre porțile deschise ale școlii vieții. Trebuie neapărat să fim prezenți la orele de conservare a frumuseții!

Noile lavoare de baie din marmura compozit de pe Evivo.ro sau designul sănătății

Pentru toți cei care avem copii, bolile „mânuțelor murdare” ne îngrozesc! Știm cât de scump pot plăti micuții noștri fiindcă perspectiva de a vedea chiuveta monotonă din baie îi indispune și mint că s-au spălat cu apă și săpun, deși stau câteva secunde în baie. Așa mănâncă ei cu degetele pline de microbi, deși au pus mâinile pe băncile din parc, au mângâiat pisicile din fața blocului, s-au sprijinit de balustrade și au intrat în contact cu clanțele. Când lavoarul din baie este antic și plin de pete este cazul să vă gândiți la trei lucruri. Le voi prezenta in ordinea importanței și a gravității:
1) Hepatita A sau boala care marchează ficatul pe viață. Debutează ca o gripă, apoi se instalează diareea, iar pielea și ochii devin galbeni. Evivo.ro revoluționează design baie pentru ca toată lumea să se spele cu plăcere pe mâini.
2) La ofertele de pe Evivo.ro, magazinul sănătății, care vinde cele mai bune și frumoase lavoare baie compozit. Aici se vând numai produse originale cu 15 ani garanție, iar tot ce se află în stoc ajunge la dumneavoastră în 48 de ore.
3) La o chiuvetă baie marmură care să-l fascineze pe copil și să-l facă să se îndrăgostească de ea. Una în formă de vaporaș, vaporașul acela pe care-l urmărește curios și fascint pe apele oceanelor lumii sau cel pe care este mândru să-l poată face din hârtie, îl va salva de bolile mâinilor murdare! 
Lavoarul baie OLIMPIA by Spatio, compozit de marmura, montaj pe blat sunt sigură că îi va spune la fiecare întoarcere din oraș și seara înainte de culcare povestea mâinilor curate.

Copiii sunt fascinați să aibă obiecte de lux, așa cu văd la palate sau la castel. Acesta chiuvetă albă, lucioasă, elegantă îi va feri de alte boli îngrozitoare ale mâinilor murdare: gripa, bronșita, meningita și boli ale stomacului. Un simplu gest de protecție, de dublare a imunității, înseamnă scutirea de suferința ulterioară: medicamente amare, spitalizare, injecții și perfuzii, sensibilități cu care organismul rămâne toată viața.

Toate lavoarele de pe Evivo.ro vor fi îndrăgite prin forma și aspectul lor de către copii și vor avea designul miraculos al sănătății. Va fi o bucurie să vedeți că micuții înainte de culcare, din proprie inițiativă merg la baie să se spele pe mâini și pe dinți. Așa vor dispărea și cariile, iar lavoarul va pune pe fugă și posibilitatea unei parodontoze la maturitate.
Iată de ce recomand EVIVO.Ro ca prieten de nădejde al familiilor și ca aliat pentru menținerea sănătății!


 

După un timp, greșelile se prescriu

De câte ori comit o faptă condamnabilă, de care mă rușinez, îmi amintesc în compensație principiul biblic: „Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra!”
Dar ce te faci când te trezești lovit de pietrele celor cu mâinile pătate și cu fețele negre de răutate și de erori???
Chiar și pentru faptele condamnate prin lege există prescriere, de aceea știu că tot ce am făcut urât, rău, condamnabil se șterge în timp, dacă peste erorile care dispar scriu fapte bune.

Iar dacă am judecători  cu sutele pe Pământ, apărătorul meu, ca al tuturor oamenilor deznădăjduiți din acestă lume se află în cer. El știe ce anume m-a determinat să calc greșit sau să hotărăsc eronat. Da, știu sigur că acolo, sus CINEVA mă iubește și șterge El toate greșelile pe care le-am făcut cu sângele nevinovat al Fiului Său. Ce poate fi mai minunat decât asta?
Legat de posibilitatea de a șterge singuri ceea nu ne place din viața noastră, hai să nu ne mințim ca în basme! Vorba cântecului:„Ce-ai omorât, omorât rămâne!”, de aceea trebuie să fim atenți să nu ucidem speranța, încrederea, bucuria celui drag!
Este bine totuși că există pixul Fixion, adus în România de Dacris și împlinește 10 ani!
La mulți ani, Pilot Fixion! Tu scrii, ștergi și rescrii dându-ne o lecție importantă de viață.
Noi, cei care greșim fiindcă acționăm, învățăm că numai rescriind pagini frumoase de fapte și viață ni se prescriu erorile, iar prescrierea lor este de origine divină! Poate de aceea unii oameni nu pot să o înțeleagă...

IUBITO,

Iubito,

Ți-ai făcut șuvițe galbene, roșii, arămii și buzele de must ți-s pline! Miroși a mere coapte si a gutui, iar sfârcurile pline de miez îți ies ispititor de sub veșmântul de frunze.
Pletele multicolore îți ajung până călcâie, încât strai dacă n-ai avea, trupul abia ți s-ar ghici printre păduri pictate.
Zâmbești, iar dinții strălucitori de brumă pun aură de frumusețe pe chipu-ți diafan.
Ce femeie frumoasă și coaptă ești tu, Românie! Nu mă mai satur de tine! Nu credeam să descopăr atâta perfecțiune pe Pământ! Ți se ridică puțin poalele lungi ale câmpiei, iar Dunărea și Marea Neagră îți aștern osanale fluide de dantele la picioare, să calci cu tălpile ușoare...
Dunărea toamna devine de aur, în timp ce marea se scaldă-n sângele verii ucise de toamnă. Știi, aș porni cu cei dragi să-ți explorez frumusețea de la tălpile delicate, până în creștetul capului!
Ești așa de caldă și de bună, sinceră, naturală! Salbă de mănăstiri și de monumente porți, pași de eroi ce și-au dat viața ca să te apere se întretaie tainic pe pământurile tale, iar miturile ți le-ai împletit in cunună pe creștet. Turme de oi nevinovate izvorăsc la nesfârșit din munți, mânate cu iubire de păstori ce pe acestă gură de Rai primesc moartea în față ca niște bărbați adevărați, fără să se teamă știind că vor deveni parte din tine!
Știi, sunt sărac, dar toamna asta te voi peți. Voi veni la tine cu o mașină închiriată de la SIXT Rent a Car.

Vin sa te văd în costum popular din Maramureș cum zdrobești cu tălpile goale strugurii brumării să iasă mustul, vin să ascult chiuiturile feciorilor și fetelor tale pe văi! Să ascult doinele și clopotele, să nu rămână părticică din trupul tău frumos neexplorat de mine și de cei dragi, iubito!
În toamna asta îți vor veni pețitori străini, sute de mii de oameni să-ți soarbă frumusețea fiindcă proiectul #AlwaysYesToRomania încurajează toți oamenii din țară și din lume să vină la sânul tău! Pentru asta, SIXT Rent a Car le închiriază tuturor cele mai bune mașini!
Iubită, lasă-mă să adorm la sânul tău dulce și parfumat ascultând Miorița!

Categorii de infrângeri

De la naștere până la moarte, omul este competitor disputându-și cu ceilalți accesul la resurse, un loc mai confortabil in societate, functii, statut, bogății materiale (căci pentru cele spirituale nu se dau niciodată lupte așa de mari) și sentimente.
Pentru a-i fi mult mai ușor și ca să nu cadă în depresie, competitorul aflat la început de drum trebuie să știe că și înfrângerile au nuanțele lor.
Iată câteva dintre ele:
-Înfrângerea izbăvire sau mântuitoare. Ți se pare că ai pierdut luna de pe cer, aerul pe care-l respiri, în fapt, Dumnezeu te-a scăpat de o relație toxică sau de un lucru care-ți făcea mult rău. Dacă ți-ar fi rămas, ai fi ajuns la ruină, dacă l-ai pierdut, fără să-l dai de bună voie, fiindcă te complăceai în situația precară, te consideri înfrânt pe nedrept... Din păcate realizezi după mult timp și consum spiritual, cât de bine ți-a făcut acestă înfrângere soldată cu un câștig zdrobitor!
-Autoînfrângerea. Ai luptat împotriva ta, cu toate resursele, cu toată puterea și ai ajuns undeva unde nu prea găsești ieșirea. Se poate să fi și refuzat competițiile și prejudecățile limitative din mintea ta să te declare mereu pe ultimul loc, deși aveai șanse reale de câștig. Nu este deloc drept ce-ți faci! Din multe puncte de vedere autoînfrângerea seamănă cu o sinucidere lentă!
-Înfrângerea de către un adversar mai bun. Chiar dacă nu o accepți cu inima deschisă, cel puțin știi că ai participat la întrecere, iar câștigătorul a meritat premiul. Trebuie să te pregătești mai bine și să nu pierzi timpul cu victimizarea care nu este un principiu constructiv.
-Înfrângerea regizată. Ai fost de departe cel mai bun. Știi asta. Cu toate acestea ești privit în ochi și ți se găsesc fel și fel de motive ca aurul victoriei să meargă la cel aflat la sute de metrii în urma ta. Nici aici victimizarea nu ajută, dar nici abandonarea competiției.
Înfrângerea, de orice tip ar fi doare, dar ceea ce nu te omoară, ar trebui să te întărească! În fapt, înfrângerea mistificată, cu argumentele ei puerile, cu strategiile organizatorilor se dovedește de multe ori o sursă bună de umor pentru omul superior...

Dincolo de ușile albe

Secția e plină, numai cazuri grave.Fiecare își strigă durerea sa cum poate sau nu și-o mai strigă deloc fiindcă   este un efort pe care nu și-l mai permite. Fiecare a suferit o operație complicată, cel puțin una, iar acum se luptă să depășească momentele critice

 Pe lângă ei…aparate, seringi, ventilatoare, monitoare, injectomate, priviri atente, discuții, culori monotone :alb și albastru, voci calde sau grave, un strigăt din alt pat. Un amestec de durere, speranță și determinare.

Într-un colț, un pătuț de nou-născut, iar în el un copil frumos cu ochi atenți și triști studiază fiecare mișcare din jurul lui, când se apropie o asistentă începe alerta. Plânge atât cât poate, încearcă să se apere cu mânuțele de cea care crede că îi va produce durere,  nu știe că ea vrea să-l ajute, că prin durerea temporară pe care i-o produce,  el va putea merge mai departe încă o oră, încă o zi …nu știm cât.. Are 3 luni și 3 kg, exact greutatea cu care s-a născut, nu a ajuns niciodată acasă, cunoaște doar salonul de spital. A trecut cu bine peste o operație foarte complexă, vor urma altele, cel puțin 2 la fel de complicate..acum se luptă cu o infecție grava, cu plămânii care nu-l ajută să respire eficient, cu durerile de după operație și cu dorința de a fi in brațele mamei.

Plânge neconsolat de câteva minute bune, mă apropii de el, se oprește un moment, mă studiază – nu corespund, sunt îmbrăcată în culorile care îi aduc durere, începe să plângă și mai tare, mă apropii mai mult și citesc frica în privirile lui, îi ating ușor o mânuță, apoi îl mângâi pe frunte, el plânge speriat in continuare, iar eu rămân lângă el, îi schimb poziția, îi dau suzeta și continui să-l mângâi ușor pe frunte.  După câteva minute se liniștește, mă studiază fără să plângă, apoi doar suspină și adoarme. Mă uit la el și mă întreb câtă durere poate să suporte o ființă atât de mică?!.. De unde are puterea să meargă mai departe, când în dreptul lui sunt rostite diagnostic atât de grave?... E singur, mama lui îl vizitează, dar nu poate rămâne lângă el, e atâta gingășie și durere în ființa aceasta! Cine știe pentru cât timp mai are de luptat?!..Câte clipe frumoase și câte moment grele va avea de trăit?!

Plec de lângă S. Doarme liniștit. I se aude respirația dificilă și din când în când câte un suspin. Îl las și merg să verific un monitor. În fața mea apare fizioterapeutul, iar după câteva minute îl aud din nou pe S. plângând, același plâns disperat. Fizioterapia e simplă pentru un copil sănătos, dar pentru el e un chin care se repetă în fiecare zi, dar care îi dă o șansă în plus la viață.

La finalul programului de lucru mai arunc o privire către patutul din colț și mă rog să-l găsesc pe copil și peste 2 zile când mă întorc…

Invocăm empatia, dar fiecare este pe cont propriu

De câte ori ne este greu la locul de muncă sau in viață, când ne simțim nedreptătțiți, așteptăm să se întindă cineva o mână de ajutor, dar uităm esențialul: fiecare este pe cont propriu...
Rar se întâmplă ca în momentul în care te vede copleșit de sarcinile de serviciu, un coleg să preia ceea ce-ți face viața imposibilă. Dacă se pot trage sfori, fiecare le trage pentru el, dacă deciziile se iau datorită influenței, cine și-ar folosi atuurile să ajute un străin?
Pe de altă parte sunt oameni care vor fi mereu străini de aranjamente, de strategii, de interpretări magistrale de rol și atunci sunt tratați în consecință: ca niște străini de tot ceea ce este omenesc!
O mână spală pe alta și amândouă față și dacă ai priceput strategia, oricât ai fi de neajutorat, nu te plânge, căci vor fi și mai satisfăcuți de durerea ta!
In zadar invocăm empatia, când fiecare își așterne un pat cald pentru confortul personal. Te poți preface că-ți pasă și că vrei să ajuți, dar nu ești lăsat sau nu ai suficiente forțe să o faci.
Tot ceea ce se rostește ca să ți se demonstreze împreuna simțite reprezintă de fapt automatisme ale socializării.
Și noi le-am spus pentru că așa se cuvine. Și noi am întrebat cu ce putem ajuta mizând pe refuzul ajutorului...
Concluzia: înainte de a invoca empatia, de a cere în genunchi o mână de ajutor, să fii sigur că toți cei din jurul tău sunt pe cont propriu sau fac parte dintr-o coaliție a intereselor. Abține-te ca să nu pari atât de neajutorat, încât să te lovească de fiecare dată!