Ce-mi pun elevii pe catedră

Ei, știu acum că toți care au impresia că profesorii primesc muuulte cadouri și au mii de avantaje se gândesc la dulciuri, bijuterii și flori. Nu despre asta vreau să vorbesc în acestă dimineața, ci despre faptul că unii se apropie curat, în vârful picioarelor, să nu mă deranjeze și îmi pun pe catedră sufletul lor imaculat și iubirea. Ambele obiecte de preț sunt ambalate în încredere, iar asta mă responsabilizează.
În fața acestui gest copleșitor rămân mereu fără cuvinte!
Sunt și elevi care își aruncă aroganța și impertinențele din bancă, nici măcar nu se obosesc să vină până la mine, dar parafrazându-l pe Moromete, profesorul nu ar fi profesor, daca nu ar ierta la infinit și nu ar căuta scuze elevilor pentru ieșirile lor.
Dincolo de excepții și de normalități, partenerul educațional nu poate avea loc acolo unde nu este prietenie.
Se poate întreține o atmosferă ostilă, dușmănoasă, dar cui i-ar folosi?
De când slujesc la catedră, nu am intervenit niciodată în relația dintre un cadru didactic și elevii săi, decât să calmez spiritele, când a fost cazul pentru că, dacă ei îmi pun la dispoziție un suflet curat, aș fi o criminală spirituală în serie să-l otrăvesc!
Să știți că și profesorul le pune pe bancă elevilor săi un model de viață...
Dincolo de cuvinte și de schimbul de informații în cadrul procesului instructiv se desfășoară o forță de sentimente și de influențe.
Să încercăm să fie toate pozitive!