Înainte de începerea școlii, mi-am făcut cadou o plimbare la București să văd oameni dragi, să admir orașul toamna să iau pulsul febrei pregătirii noului an școlar.
Șoferul microbuzului avea geamul din fața deschis de tot și a fumat tot drumul. Când am coborât aproape că nu mai puteam vorbi de răgușită. A condus în dușmănie, ne-a dus în zmucituri, frânări bruște și fum, fum de țigară. Am avut impresia că m-am suit într-o ocazie și trebuie să suport toanele unui șofer necioplit fiindcă mașina îi aparține.
„Nu trebuie să-ți compromiți ieșirea, mi-am zis!”
Al doilea popas a fost la restaurantul La Mama. Au niște clătite cu pui și ciuperci învelite în smântână delicioase și limonadă sau suc de rădăcinoase bun și cafea bună.
Ospătarul m-a întrebat zâmbind ce doresc. Știam dinainte de ce mă dusesem acolo, așa că i-am spus. Cred că eram puțin morocănoasă fiindcă mă durea în gât din cauza șoferului...
Bietul ospătar a dorit să-mi recomande o tartă cu legume, iar eu l-am cam repezit. M-a servit ireproșabil.
Mi-a părut rău că nu i-am acceptat propunerea. „La întoarcere, mi-am zis!”
Și la întoarcere a venit tot el să mă servescă și l-am rugat să-mi aducă tarta pe care mi-o recomandase și un Frappé. După ce am mâncat și mi-a urat „Să vă fie de bine”, i-am spus că doresc să achit cu cardul. Am avut ghinion. Deși aveam fonduri suficiente, tranzacția nu a fost aprobată. Atunci el m-a privit zâmbind și a spus:
-Lăsați așa!
A evaluat omenește situația. M-a văzut cu bagaje, și-a dat seama că plec din oraș și s-o fi gândit că nu am bani. Am scos banii și i-am achitat consumația și i-am lăsat și lui cât se lasă în afară pentru servire. L-am privit cu imensă bucurie: un om negricios ( probabil de o etnie pe care ne grăbim să o judecăm) avea sufletul foarte foarte alb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu