Dușmanul nevăzut care ne amenință pe toți ar trebui să ne facă mai buni

A venit așa deodată pe capul nostru al pământenilor. Este o creatură mică, pe care nu o vedem, dar care ne seceră viețile și pare de neoprit.
În calitate de muritori, nu trebuie să ne temem. De ce? Fiindcă suntem datori de la naștere cu moartea. În calitate de oameni demni, nu trebuie să ne plângem de milă! Poate că era timpul să învățăm să ne prețuim viețile mai mult și să avem grijă mai mare de noi decât până acum. Oricum și în vremuri liniștite, moartea își ia tributul de vieți și nimeni nu știe pe capul cui cade securea ei ascuțită...
În calitate de creștini, ne încredințăm viața în mâinile Celui Atotputernic, fiindcă oricum El este cel care decide.
Cel mai mare rău care ar putea să ni se întâmple ar fi acela ca virusul fără control să ne transforme în neoameni,  după un timp el să dispară, iar noi să rămânem așa plini de ură și de venin!!!
Nu se poate să nu fim alături de frații noștri plecați să câștige cu maximă dificultate o pâine peste hotare și să le adresăm cuvinte jignitoare!
Îmi este milă de ei că nu sunt acasă în aceste vremuri grele și îi înțeleg pe cei care vor să se întoarcă.
Aud întrebări puerile de tipul: „Ce au în cap de vor să vină în țară? De ce au plecat din țara lor când era bine?”
Înstrăinații noștri vor să moară sau să trăiască aici, în țară, alături de copiii lor, alături de părinții, frații și surorile pe care le-au lăsat în țară.
Nimeni nu a plecat să lucreze în afara României, fiindcă îi era prea bine aici!
Imaginați-vă un adolescent care pleacă din casa părintească, pribegește așa prin lume și se îmbolnăvește grav! Singurul lui gând este să mai intre o dată în casa în care a copilărit și să moară în odaia în care se culca în perioada copilăriei. Vrea să stea cu capul în poala mamei, iar aceasta să îi spună povești, dacă nu a plecat în lumea celor drepți. Dorește să simtă o mână iubitoare pe frunte și să îi toarne cineva în suflet balsamul cuvintelor frumoase...
Cine este atât de lipsit de inimă, încât să îi spună:„Pleacă de unde ai venit! Dacă ne îmbolnăvești și pe noi???”
Mulți spun că este o glumă și cineva foarte puternic dorește să întrețină atmosfera de teroare pe pământ, alții că virusul  fost produs în laborator din motive economice sau politice.
Mai mult decât adevărul curat la care nu avem acces, contează atitudinea noastră de oameni, modul în care știm să manifestăm compasiune, să le spunem cel puțin o vorbă bună românilor plecați, care sunt prinși în mijlocul focarului.
Să avem grijă de noi și de ai noștri, dar teama de moarte să nu ne dezumanizeze, ci să rămânem oamenii frumoși care suferim când fraților noștri li se întâmplă o nenorocire!
Și după cum spunea un scriitor laureat al Premiului Nobil: „Răul acesta ne privește pe noi pe toți”, iar în acest moment suntem frați ai aceleași suferințe...