Chiar și gesturile îmbătrânesc

Îmbătrânirea este un proces...preferabil să-l studiezi din afară. Bătrânii au fost definiți metaforic: ”două jucării stricate”. Se mișcă parcă au plumb în mâini și picioare, se poartă uneori ca niște copii, dar viața fără ei ar fi tare săracă. Se plâng, mai găsesc motive de ceartă în tramvai, nu este însă vina lor că încercările vieții au lăsat urme adânci asupra comportamentului!
Cine nu ar vrea să-și păstreze tinerețea, frumusețea, sănătatea, agilitatea mișcărilor, să fie util? Cine nu ar vrea să meargă repede și să nu-i împiedice pe ceilalți sau să nu aibă nevoie de loc în mijloacele de transport în comun?
Viața ne poartă însă fără să vrem spre aceleași țărmuri. Îmbătrânim și concomitent cu noi ne îmbătrânesc și gesturile. Ne mișcăm parcă am fi în reluare. Măcar mintea să ne-o păstrăm intactă, măcar să tragem storurile la timp să nu ne intre bătrânețea și în suflete!
Și toți bătrânii care ne apar în drumul vieții sunt într-un fel copiile noastre peste 10, 20 sau 30 de ani, de aceea trebuie să ne purtăm cu ei cum dorim noi să se poarte cei tineri cu noi, când vom fi cu părul alb ca neaua și ”niște jucării stricate”!