Mi-e greu să cred

Mi-e greu să cred că într-o zi pomii nu vor mai înflori și că nu vom mai putea admira dantelele și broderiile dintre crengi! Refuz să cred că nu vor mai exista suflete curate de copii, iar aceștia vor deveni oameni minusculi, rânjind, bârfind, șantajând, învățând prematur tot ce este mai urât de la cei mari...
Macii și fluturii nu au cum să dipară, chiar dacă frumusețea lor este efemeră!
Cântecul, poezia și pictura vor rămâne bucurii eterne ale vieții, numai să nu ne invadeze monștrii și extratereștrii, numai să nu căpătăm obișnuința de a promova nonsensul și de a ne ascunde sentimentele curate în spatele lui, căci alții și-au pus intențiile malefice la umbra incifrării mesajului.
Să nu dăm fructele și legumele din grădini, pe cele virtuale sau pe cele cu gust de cauciuc, aduse din import!
Să nu tăiem pomii care ne dăruiesc fructele copilăriei: merii dulci, duzii, cireșii, caișii!
Să nu ne vindem casele copilăriei, să ne trăiască bătrânii, să trăim în bună înțelegere unii cu alții și să nu ne turnăm acidul fătărniciei în suflete!
De ce acreală, când se poate dulceață și nectar?