miercuri, 10 decembrie 2014

Oamenii buni și frumoși ai copilăriei mele

Unde sunt oamenii buni și frumoși ai copilăriei mele?
Unii au plecat în țara fără de dor, în timp ce alții au devenit epave. Erau tineri și puternici, iar acum abia mai merg. Îmi este milă de oameni și îmi vine să plâng de neșansa lor, pentru că tinerețea este o alergare continuă, plină de lipsuri, de încercări și de ambiții, iar bătrânețea le aduce marginalizare, boală, oboseală...
Mama tânără și frumoasă, care îmbodobea bradul, făcea bunătățile de Crăciun, era elegantă, admirată și cumpăra cadouri umblă îmbrobodită prin curte așteptând să se îndure copiii și să se-ntoarcă acasă de sărbători. Asta în cazul cel mai bun, fiindcă se poate ca mama să stea la pat, singură, abandonată și bolnavă și să moară înghețată  sau flâmândă, deși în tinerețe și-ar fi dat viața pentru copiii săi!
La tinerețe, oamenii sunt activi social și li se oferă întâietate oriunde dacă dețin o funcție importantă, în timp ce după pensionare, cei care se ploconeau din proprie inițiativă, nu mai cunosc pe cel rămas acasă.
Oricine se simte incomodat de un bătrân, să se gândească lucid că va deveni bătrân și el. Dacă vorbesc mult, o fac pentru că sunt singuri și au nevoie să fie ascultați. Se mișcă greu? Îi dor oasele și în plus le este frică de lume, de societate fiindcă ies destul de rar în mijlocul ei. Vi se pare că dau sfaturi gratuit? Nu sunt pisălogi, ci împărtășesc din experiența lor, fiindcă viața le-a fost deja profesor exigent.
Îmi este milă de oamenii bătrâni, bolnavi și abandonați, dar îmi vine să plâng de mila celor egoiști, existențe găunoase, care pretind totul fără să ofere, care nu răspândesc un bob de lumină și un strop de generozitate în jurul lor!!!
Fie ca de acest Crăciun, să pătrundem în sufletele oamenilor dincolo de ambalaje, să ne bucurăm de viață și de cei dragi, să fim buni și toleranți, iar obiceiurile de sărbătoare să ne țină tot anul!