Poate o bucată de vie sau o casă bătrânească să înlocuiască un frate? Se poate cumpăra un părinte cu un credit la bancă? Pot bunurile acestea pe care le lăsăm la marea noastră plecare să rupă în fărâme legături de suflet?
Astăzi este Ziua Națională a tuturor românilor și m-am gândit să demasc invidia, viermele care roade tot ceea ce este mai bun și mai constructiv între oameni.
Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar sunt mult mai fericită de când iau viața așa cum este și mă străduiesc să nu-i răspund celui care se crispează de invidie de parcă ar fi în chinurile facerii cu aceeași monedă.
Pentru păcatele mele, am vrut să fiu scriitoare, să trăiesc din ceea ce scriu, să fiu plătită ca Jack London: cuvântul și dolarul, dar dacă am văzut că nu se poate, mi-am luat un serviciu stabil, mi-am făcut un blog m-am înscris în campanii publicitare și am câștigat premii. Când lucrurile primite îmi prisoseau, am împărțit bucuriile. Timpul îmi este atât de raționalizat, încât nu am o secundă să-mi plâng de milă și nu irosesc o clipă să invidiez pe cineva. Particip mai ales la concursurile de creație literară și uneori, fără a fi subiectivă, realizez că meritam să câștig și nu știu din ce motive premiul l-a luat altcineva, dar viața m-a învățat să pierd cu eleganță și să câștig cu modestie!
Sunt gata să împart tot ce am cu sora mea, iar ea nu mă lasă niciodată la greu. Mi-am propus să fiu pentru oamenii care m-au ajutat și au contribuit la formarea mea, pentru cei care au nevoie de protecție, pentru familie și prieteni buni o fabrică de bucurie și am descoperit astfel antidotul invidiei rușinoase și sursa unei mulțumiri sufletești fără limite.
La mulți ani de ziua noastră, români și nu uitați deveniți fabrici ale bucuriei pentru cei din jur! Este rușinos să ne consumăm creativitatea în invidie tocmai acum când cerul își scutură traista peste noi și ninge cu povești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu