Scenetă pentru Crăciun

Viața, dar de preț/scenetă

Copilul (scoate din cizmulițele rupte și scâlciate o ciocolată mică și trei mandarine nemulțumit, apoi se adresează părinților): Sunt tare, tare supărat pe voi!  Ionel a primit o tabletă, Marina un telefon mobil, Aura o excursie la munte, eu cu ce să mă laud? Și-așa râd toți de mine că port cizmele acestea cu talpa ruptă, de anul trecut.

Mama: Și nouă ne pare rău că moșul a fost sărac. Are datorii în bancă și facturi de plătit, dragul mamei, iar tu ar trebui să înțelegi...

Copilul: Eu, dacă aș fi părinte, iar Moșul ar veni cu nimicuri la copilul meu, m-aș împrumuta și tot nu l-aș lăsa de râsul colegilor lui!

Tatăl: Hei, dragule, va veni ziua când vei fi părinte și ai să vezi cât de greu este!

Copilul (urlând și aruncând darurile prin cameră): Lăsați-mă singur! Astea sunt cadouri pe care le dai unui cerșetor, nu copilului pe care-l iubești!

Mama și tata ies dezamăgiți din cameră. Copilul plânge cu sughițuri. Apare Moș Crăciun.

Moș Crăciun: Ehei, mult răsfăț și multă neobrăzare pe-aici...

Copilul (îmbrâncindu-l): Afară, ieși afară!

Moș Crăciun: De ce, dragule? Am venit în casa părinților tăi, niște oameni minunați pe care tu nu-i meriți.

Copilul (obraznic): De ce ești nedrept, Moșule? Pe unii îi saturi de dulciuri, de jucării și lucruri scumpe, iar de mine îți bați joc?

Moș Crăciun (mângâindu-l pe creștet): Dragul Moșului, dragul Moșului, nici nu realizezi ce bogat ești...Părinții te adoră, ai un cămin liniștit, ești sănătos și poți merge la școală.

Te-ai gândit că sunt copii abandonați în orfelinate? Ei nu primesc nimic și nu se plâng. Te-ai gândit la copiii grav bolnavi din spitale, care nu pot merge la școală? Iei în calcul copiii care nu au părinții în țară sau cărora le-a murit un părinte? Te las câteva ore să te gândești, iar dacă ești nemulțumit cu viața ta, te voi lua și te voi duce în locul copiilor cu adevărat necăjiți.

Moș Crăciun iese din cameră, iar copilul rămâne pe gânduri. În camera lui intră un înger.

Copilul (răzvrătit): Eu nu mai am înger păzitor și nu mă iubește nimeni, să știi! Ce cauți aici? Uite, am cizmele rupte, iar de Crăciun mi-au adus o ciocolată cât unghia și trei mandarine.

Îngerul (blând): Am văzut cât ești de supărat și mai ales cât de tare ți-ai supărat părinții, care au dorit să-ți facă sărbătorile frumoase. Să știi că importante sunt dragostea de a dărui și recunoștința de a primi, nu valoarea materială a cadoului. Înțeleg că nu știi să apreciezi ceea ce ai, de aceea am venit să-i iau cu mine pe părinții tăi. Îți dau în schimb tabletă, haine și încălțăminte, telefoane și jocuri.

Copilul (îngrijorat): Și unde-i duci? N-am să-i mai văd niciodată?

Îngerul: Niciodată, pentru că nu știi să-i apreciezi.

Copilul (strigând): Mamă, tată, dragii mei părinții, iertați-mă! Veniți la mine, vă rog!

(Îngerul dispare. Părinții intră în camera copilului, care și-a strâns darurile)

Copilul: Au venit la mine îngerul și Moș Crăciun, am discutat îndelung și îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat. Iubirea voastră face mai mult decât darurile din toată lumea, nu dau grjija și căldura voastră pe toate tabletele și telefoanele din lume! Vă rog să mă iertați!

La geam se aud colindătorii.

Copilul: Să-i primim. Voi împărți cu ei ciocolata și mandarinele.

Departe se aude cântecul ”Veniți colindătorilor”, cântat de Ștefan Iordache...