De ce istoria reală a învățământului românesc ar trebui studiată la școală

Noi, oamenii avem ingratitudinea de a urî și a blama tot ceea ce s-a obținut cu mari eforturi, lucruri fără de care nu ne-am putea dezvolta, iar lipsa lor ne-ar condamna să trăim în sărăcie și în întuneric.
Știți voi, elevii de azi, că în trecut cei bogați se opuneau din toate puterile ca știința de carte să nu fie accesibilă copiilor sărăci? De câte ori cineva iniția o lege prin care și copiii țăranilor să învețe să scrie și să citească, boierii se opuneau din rasputeri: aveau nevoie de neștiutori de carte pe care să-i exploateze și să-i înșele la socoteli!
Ar trebui să aflați că primele școli aveau pământ sau rogojină pe jos, în ferestre se puneau adesea piei de animale și nu exista baie sau toaletă în interior. Cercetând documentele aflăm că în spatele clasei se afla o putină din lemn cu apă, din care luau cu cana toți copiii.
Caietele nu au existat de la început, ci primii școlari scriau pe tăblițe cu creta, iar după fiecare utilizare le ștergeau. Vă imaginați cât de atenți erau, dacă notițele lor erau șterse în secunda următoare pentru ca pe caietul primitiv să se scrie altă lecție!
În școlile de demult, fiecarul elev îi revenea o jumătate de metru pătrat, în sălile de clasă de astăzi aveți mobilier ultramodern, table inteligente și vă revine un spațiu de doi metri pătrați.
Directorul locuia la școală și primea indemnizație de locuință. Anumiți manageri își iubeau așa de mult elevii, încât:
-au pus la punct grădini de zarzavat și cantine școlare, iar orfanii și copiii săraci primeau mese gratuite
-au înființat diferite ateliere: de cusut, de țesut, de împletituri de răchită. Produsele erau vândute la târguri, iar banii utilizați ca ajutoare pentru elevii săraci.
-elevele orfane sau care nu aveau haine, primeau materiale și erau ajutate să-și croiescă rochii frumoase și elegante.
Interesant este că nimeni nu râdea de copilul sărman sau nu-l disprețuia.
În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial multe școli ploieștene au fost ocupate și transformate în spitale germane.
Școala de astăzi, bună, rea, dar gratuită, a fost obținută cu eforturile susținute ale multor minți luminate și ea este instituția care te ajută să-ți depășești condiția, dacă îți dorești asta și acționezi în acestă direcție.
Citind istoria acestei instituții atât de încercate de-a lungul anilor, mă simt vinovată pentru timpurile în care am urât-o sau am judecat-o greșit...