luni, 31 iulie 2017

Dacă ar fi cerul proprietate particulară...

Să fi fost cerul proprietate particulară, ploile ar fi căzut selectiv, ar fi existat oameni care nu ar fi văzut soarele și ținuturi în care ar fi fost numai gheață și zăpadă.
În ceea ce privește accesul, porțile sale ar fi fost zi și noapte ferecate. Amuzant sau dureros este faptul că, deși cerul nu este proprietatea oamenilor, ei fac liste interminabile, în mod voluntar, cu cei care ar avea voie și cei cărora accesul le este interzis în împărăția cerului.
Este în firea omului să dorească să acapareze, măcar prin intermediul ideilor, ceea ce nu-i aparține.
Mă-ndoiesc ca exclusivismul practicat cu atâta îndârjire la scară socială să fie funcțional și în cer!
Și dacă stau să mă gândesc bine, dovedesc mai multă generozitate cei care promit cerul tuturor, decât cei care stau cu parul judecății la intrare, fără să le fi pasat nimeni acest rol.
„Sunt om și nimic din ce-i omenesc nu-mi este străin”, tocmai de aceea, când sunt tentată să păzesc intrarea principală a cerului de „intruși”, îmi spun: „Fii calmă! Știi foarte bine că intrarea fiecăruia acolo se face mai întâi pe sub pământ!”