Galerie de portrete

Tot mergând pe drumul vieții, întâlnești o galerie de portrete și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât galeria este mai completă. Orice ai spune, chiar și fața care rămâne în memorie cu un rânjet, cu un scuipat aruncat în direcția ta, fie că te-ai ferit la timp sau nu, a avut importanța ei. Portretele acelea expuse în calea existenței tale nu s-au aflat acolo întâmplător!
Ți-a fost dat să-l întâlnești pe uneltitor și pe omul de nimic pentru a nu fi ca ei. L-ai văzut împletind crispat firele intrigii, săpând cu sârguință gropile altora și ți-ai spus că nu se cade niciodată să fii la fel, mai ales că nu erau capabili de fericire personală și de consolidarea succeselor personale prin muncă...
Ai văzut pe cel care-i vinde pe cei apropiați cu treizeci de arginți și ți-ai impus să nu urmezi exemplul. Ai zâmbit amar când ai văzut că sunt oameni care se vând și pe ei înșiși, fiecare după cum valorează: unul pe un pumn de mărunțiș sau o ciorbă de burtă, altul pe milioane de dolari!
Nu are sens să faci bilanțul negativității! Tipul intrigantului, al omului slugarnic și al vânzătorului le întâlnești la tot pasul. Ele doar schimbă chipurile.  Păstrează în memorie doar omul luminos, cel care ajută gratuit, care se oprește din cursă pentru a acorda asistență celui căzut, care muncește din greu pentru a lăsa ceva remarcabil în urma sa. Restul reprezintă pleavă vânturată!