Nedreptatea

Nedreptatea, de orice tip ar fi ea, se întoarce ca un bumerang lovindu-l pe cel care a înfăptuit-o. Este o lege nescrisă a coompensației. Mă gândesc la adolescenți care-și bat joc de colegii marginali sau de cei care au un handicap. Peste ani, vor experimenta umilința și gustând paharul amar, își vor aduce aminte de ceea ce au făcut.
Este posibil ca ”oamenii” aflați în funcții de conducere să uite de unde au plecat și să ia în ciocul opincii un angajat care se străduiește să-și facă datoria, dar roata vieții se-nvârtește. Cu ce monedă plătești, cu aceea ți se va plăti, ce cuvinte folosești, acelea se vor întoarce asupra ta, ce atitudine ai față de subordonat vei întâlni în calitate de subordonat al altuia...
Nu am de gând să mă laud, dar am avut privilegiul de a fi crescută și educată ”în frică de Dumnezeu”. Părinții mei nu au nedreptățit pe nimeni niciodată, iar eu am avut de unde să învăț. M-aș simți vinovată toată viața să știu că din cauza mea, cineva a pierdut un an din viață sau că mi-am însușit un lucru pentru care semenul meu a depus eforturi enorme. Nu am pus niciodată ”bețe în roate” celor care au ales să se afirme prin muncă, fizică sau intelectuală, iar când am putut am pus umărul să ajut la avansarea cuiva!
”Nu am săpat groapa nimănui”, doar când am fost nedreptățită am ripostat. Ferindu-mă să înfăptuiesc nedreptatea, prin exemplul personal, părinții mi-au oferit o conștiință liberă, neasuprită de remușcări, iar pentru acest lucru, nu am cuvinte să le mulțumesc!