"Doar Dumnezeu mi-a rămas!”

Ușa este încuiată, dar timpul este frumoas. Stau afară, iar gândurile mă frământă. Săptămână grea și mă doare sufletul de mojicii, parcă s-a copt la foc domol. Aștept la doctor să-mi iau un medical. O batrână frumușică se apropie clătinându-se. Schițează un zâmbet. Mi-e atât de milă de bătrâni, de modul în care sunt marginalizați, de graba cu care se apropie de moarte și le citești verdictul în ochi.
- Sunteți prima? Credeam că este o coadă aici, spune încet.
- Este ora nouă fără un sfert. Mai avem puțin de așteptat. Nu a venit nimeni. Suntem primele.
Mai târziu apare asistenta. ne salută, iar pe bătrână o cunoaște mai bine.
- Nu scăpați de mine! Doar când oi muri...
Asistenta a intrat în cabinet, iar doamna de lângă mine toarce din fuiorul durerii:
- Cine nu mă cunoaște pe mine în orașul acesta, mamă? Mi-a murit toți copiii, trei flori am băgat în pământ și am rămas singură pe lume.
- Îmi pare teribil de rău să aud asta!
Încă mă gândesc la neplăcerile mele mărunte, dar ea insistă și bine face. Să mă trezească la realitate să pot vedea adevăratele nenorociri ale vieții.
- Întâi s-a îmbolnăvit fata de cancer. Doamne, ce fată aveam! Dacă mă durea ceva alerga la farmacie și-mi cumpăra medicamente. Am urlat ca o nebună, am vândut ce aveam mai de preț să o salvez. Am crezut că moare. Țineam la ea ca la un bulgăre de aur. La un an după ce s-a îmbolnăvit ea, pe băiatul meu cel mic l-au găsit mort în casă. Nici astăzi nu știu cum a murit băiatul meu. Anul următor, mi-a murit celălalt băiat, apoi s-a stins de durere și fata. Am tensiune, diabet, mă doare stomacul și nu vine nimeni să mă întrebe ce mă doare sau să-mi aducă o cană de apă. Mi-am crescut toți nepoții, le-am ocrotit și le-am ajutat pe nurori...
Începe să plângă și mă abțin cu greutate.
- De sărbători am fost singură și bolnavă. Nu am putut să mă dau jos din pat să-mi iau o bucată de pâine sau o cană cu apă. Mi-ar plăcea să am un telefon, să văd, cei pe care i-am făcut domni se obosesc să mă sune?
Intru la medic, discut cu el, iar din hol se aude glasul bătrânei: ”De ce, Doamne, de ce? De ce mi-ai luat pe toți, iar nepoții pe care i-am crescut mă tratează ca pe o străină?”