Fiecare om tânjește să zboare, nu în sensul de ”a da colțul” sau ”a da ortul popii”, ci să se-nalțe în văzduh și să plutească deasupra munților și deasupra apelor, iar ochii celor rămași la sol să-l admire. Ușor și frumos de spus, greu de făcut! Gravitația ne condamnă la deplasare terestră, aripi nu avem, dar cu puțină imaginație ni le putem construi. Găsind o modalitate de a fi diferiți de ceilalți, perseverăm în descoperire, muncim zi și noapte la înfăptuirea visului și minunea se va înfăptui. Este posibil ca la început desprinderea de sol să țină câteva minute și să ne prăbușim în huiduielile și în hohotele de râs ale celor care doresc din suflet să zboare, nu îndrăznesc să încerce niciodată și îi invidiază pe temerari. Și puii păsărilor cad de multe ori până învață arta de a pluti în aer, dar nu renunță pentru că de ea ține supraviețuirea lor! Cel care este menit înălțimilor știe asta: când își pune aripi confecționate lumea îl crede nebun, când cade îl umilește, când reușește îl inividiază.
Interesant este faptul că zborul geniului nu este unul egoist, ci demonstrativ: prin muncă, perseverență și dăruire orice om poate să zboare și să devină nemuritor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu