sâmbătă, 20 februarie 2016

Durerile de orice tip sunt dovada faptului că suntem vii


Uneori ne doare așa de tare, încât viața pare insuportabilă, dar și atunci ar trebui să ne bucurăm. Durerea este dovada incontestabilă a faptului că suntem vii, în plus, multe dintre suferințe ni le provocăm cu mâna noastră.
Atât durerile fizice, cât și cele spirituale își au rostul lor. Pe de o parte, ele ne fac mai înțelegători, pe de-altă parte mai atenți în tot ceea ce facem. După ce suferința dispare, fericirea atinge apogeul! Nimic nu se compară cu senzația că totul a trecut, că putem păși ușurați către ținta fixată anterior, că știm să prețuim liniștea și binele corect după ce am experimentat răul...
Oamenii se plictisesc de permanetizarea binelui și uneori își provoacă singuri răul de dragul unei schimbări.
Alții au nefericirea să fie bolnavi sau să se confrunte permanent cu problemele și reprezintă lecții de viață pentru cei din jur. Ei au admiratori anonimi de care nu-și dau seama că există...
Depășirea unei dureri echivalează cu o reînviere spirituală, iar dacă a fost puternică, încrederea în propriile forțe s-a dublat.
Durerea interiorizată sau exteriorizată, fizică sau spirituală implică un plan de luptă și solidaritatea umană manifestată prin milă, înțelegere, asistență în suferință.
Cât suntem vii urcăm, coborâm, pierdem, câștigăm, rădem și plângem, suferim și ne bucurăm. Viața are felurite chipuri și mii de tertipuri ca să ne atragă s-o trăim!