miercuri, 3 februarie 2016

Labirintul vinului


Pentru păcatele lui se făcuse profesor  de pian. I-ar fi plăcut să fie artist, dar lucrul care mă supăra cel mai mult era faptul că nu avea noțiunea timpului. Pleca la meditații, la fetele tinere ce doreau să se-nscrie la Conservator și se-ntorcea peste două-trei zile.
-Bine că nu am revenit după zece ani, îmi spune în loc de „Bună ziua” la întoarcere.
„Îi înghit cam multe și nu știu de ce. S-a dus și dragostea de la început, chimia dintre noi nu mai poate produce substanțe sau reacții noi. Se apropie Valentine’s Day, iar el își ia servieta cu partituri și pleacă. Va veni iar fără cadou și nu se va sfii să-mi spună:„Eu sunt pentru tine cel mai de preț cadou”...A uitat cum nu pot dormi din cauza sforăiturilor lui, cum îi strâng ciorapii murdari de peste tot, ci se consideră cel mai scump cadou!!! De data aceasta nu mă va mai păcăli. Am să-l urmăresc.”
Se urcă în tramvai fără să se uite în decolteuri sau să i se lipească privirea de picioarele vreunei tipe. Validează cardul, oferă locul liber din fața lui doamnelor, femeilor bătrâne sau celor cu copii în brațe. Se poartă corect.
-Eu l-am format, spun cu mândrie!
-Pe cine ați format, doamnă, pe tata, mă întreabă un adolescent cu cercel în ureche?
Bărbatul meu nici nu este curios, chiar dacă toți din tramvai râd de mine că l-am format „pe tata”.
Respir ușurată. Nu m-a observat. Este om serios, cu prestanță până când îl sună cineva pe mobil.
-Da, doamna! Confirm programarea de la ora 10 și vă mulțumesc.
„La ce are ăsta programare? La dentist nu se duce, la avocat să divorțeze nu, test de paternitate nu trebuie să facă din câte știu. dar știți cum se spune:„Mutu' cutremură pământul".
Se pregătește de coborâre și dau și eu câteva coate să cobor pe cealaltă ușă și să văd ce face. Mă ascund după stâlpi, copaci și trecători, întorc capul brusc în altă parte sau schimb sensul de mers. Doamnele care știu de ce îmi fac cu ochiul și râd în batistă.
-Să nu vă stricați casa pentru atâta lucru, maică, îmi spune o bătrânică!
Omul meu este pe stradă și totuși intră într-un beci domnesc care are porțile masive luminate cu felinare roșii.
„Ah, blestematul, aici avea programare!„
Îmi vine să-i dau vreo două genți pe spate, dar ne aflăm în plină stradă, căci el intră doar parțial în lumea virtuală.
Cerberul stă la poartă.
-300 de lei intrarea, îi spune.
-Eu credeam că este gratuit cel puțin de Valentine’s Day, spune sfios.
„Dacă doreai gratuitate, aveai numai la mine, îmi vine să-i strig printre dinți!”
Intră, iar eu abia apuc să citesc firma luminoasă: Vinuri pe net. Mă furișez cu un grup de bărbați.  Unii intră la vinuri de colecție, alții la vinuri vechi.
„S-ar putea să lucreze sub acoperire, îmi spun. Ce vor râde de mine când mă vor descoperi că m-am furișat la felinarele roșii să-mi spionez bărbatul...”
Și-a scos pălăria și și-a pus ochelarii, iar când scrisul este mic scoate lupa.
-Vă uitați la microscop după un vin vechi, îl întreabă cineva râzând?
-Caut un vin din anul 1968, spune politicos, pentru cineva care înseamnă totul pentru mine.
„1968, anul meu de naștere, iar eu nu am pic de încredere! Mă înroșesc și rușinea mă copleșește.. Ce soț iubitor am. Risc să mă vadă și voi strica totul. Trebuie să-i ies în cale și să-i spun că am venit aici să caut o striclă de vin să ne sărbătorim dragostea.”
-Nu avem din 1968, doar din 1969, dar știți că soția apreciază când o faceți mai tânără. Ce-ați zice de un Pinot Noir?
„Mă iubește! Mă iubește!” Bat din palme și strig, iar din crama online ecoul ajunge pe străzile orașului. La metrou, prin piețe și parcuri se aude un lung:„Mă iubeeeștee!”
El scoate banii și pleacă mândru cu vinul spre stația de tramvai să-l ia în sens opus. Eu alerg către pieptu-i lat. Îl voi săruta pe stradă, mă voi arunca fără rezerve în brațele lui. Și-a scos ochelarii să pară mai tânăr. Știu că nu mai vede ca la 20 de ani. Îl las să așeze vinul în sacoșă și îl îmbrățișez:
-Sunt însurat, cucoană, spune hotărât arătându-mi verigheta. Soția mea mă așteaptă acasă cu masa pusă.
Îl las să meargă în stație și sun înnebunită un taxi. Trec întâi pe la restaurant să cumpăr ceva delicios de mâncare, am timp să ajung acasă, să mă schimb și să așez masa. Vine după trei ore.
-Am căutat tot orașul un vin de-o seamă cu tine și pe seama ta, draga mea, îmi spune cu dragoste! Știi a venit una în stație și a sărit în brațele mele, dar să știi că i-am arătat imediat verigheta. Parcă semăna puțin cu tine, dar cu siguranță nu ai fost tu. Ai muncit ca o albinuță să faci atâta mâncare bună!
Desfacem sticla cu vin. Ce aromă, ce gust, ce culoare! Constat cu plăcere chimia funcțională dintre noi care încă produce substanțe și reacții noi între noi. „Parcă nu sforăie așa de tare și nu-și aruncă peste tot ciorapii și îi stă bine și cu puțină chelie! Vedeți ce face vinul vechi și bun din om???”