marți, 9 februarie 2016

Viața trăită din plăcere versus condamnarea la viață pe viață



Viața trăită cu plăcere este un poem scăldat în lumină. Chiar dacă sunt și zile ploioase și întunecate, bucuria de a mai trăi o zi îl va lumina totdeauna pe cel care-și evaluează viața ca fiind cel mai de preț dar.
Optimistul va transforma și eșecurile usturătoare în lecții de viață, valorificând cumva experiențele amare.
Să trăiești din plăcere înseamnă să muncești cu dăruire și să nu te simți pedepsit pentru simplul fapt că trebuie să te întreții, universul îți face o concesie că te acceptă, nu invers. Omul este atât de neînsemnat, încât nu are voie să strice echilibrul din jurul său, să se plaseze în centrul sistemului solar și să pretindă ca semenii să se învârtească și să se orienteze în jurul lui...
Modest, fără infatuare, respectând toate formele de viață din jur se trăiește exemplar, frumos!
Viața trăită din plăcere curge lin, fără să iasă din matcă, fără să genereze calamități personale și colective.
Cei mai nenorociți oameni sunt însă cei care consideră simplul fapt de a trăi o condamnare pe viață. Am auzit destul de des replica:„Pe mine de ce nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să vin pe lume sau nu???”
Echipa de titulari ai vieții este stabilită de o forță superioară nouă, de aceea este o încumetare să considerăm o încumetare că nu am fost consultați înainte de a fi concepuți...
Viața trăită cu încrâncenare rănește totul, de aceea seninătatea deplină în fața tuturor problemelor pe care le avem le rezolvă pe jumătate: le acceptăm și le asumăm, prin urmare urmează soluția!!!