Chiar și animalele manifestă această afinitate: se adună în grupuri organizate ierarhic sau își caută un stăpân.
Omul nu a fost creat să trăiască singur, de aceea se simte lipsit de sens când este al nimănui, dar și sociabilitatea prezintă riscurile ei. Individul nu trebuie să accepte un grup care-l dezumanizează doar ca să nu trăiască izolat. Admiterea într-un grup social poate însemna uneori renunțarea la principiile personale de viață, ajungându-se până la pierderea identității. Este adevărat că orice formă de socializare se bazează pe compromis, dar când acesta devine exagerat, parteneriatul dispare și începe dominarea socială.
Statutul de tolerat nu face cinste nimănui. Mai bine lup singuratic, decât să te transformi în șacal de haită!
Cei care lustruiesc pantofii superiorilor, le cară bagajele sau le țin umbrelele au dispus de demnitate până au semnat contractul umilinței. Ar mai fi de precizat faptul că omul cu adevărat superior își face singur pantorii, își duce bagajele și își ține umbrela cu demnitate.
Nevoia de apartenență social-emoțională este instinctuală, dar ea devine o boală când oamenii acceptă cu stoicism toate condițiile umilitoare numai pentru a face parte dintr-un grup mai mult sau mai puțin elitist.
Băiatul de mingi nu va fi niciodată titular la națională și reprezintă o pierdere de vreme să stea în grupul jucătorilor valoroși, mai ales că ar putea avea un rol de frunte în alte companii.
Subiectul poate fi dezbătut și referitor la familie. Decât o familie în care membri se trădează fără scrupule, se umilesc și nu-și găsesc liniștea o viață, mai bine lup singuratic și liniștit!!!
Socializarea adevărată înseamnă punerea în valoare a calităților personale pentru binele comun și nu distrugerea personalității nici a celui mai neînsemnat component al grupului.
În cazul în care simțiți că grupul social din care faceți parte vă transformă într-o fiară, nu este greșit să vă izolați și să supraviețuiți pe cont propriu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu