Să te superi este un lucru aflat la îndemâna tuturor. De la țârâitul prelung al telefonului care-ți întrerupe somnul, la factura piperată a mobilului, la răceala de sezon care te chinuiește, până la remarca acidă a semenului cu care interacționezi sau la rana provocată de cel apropiat, la tot pasul întâlnim motive care să ne strice liniștea.
Ele sunt omniprezente în exterior și în interior. Pe lângă oamenii „bine intenționați” care se simt mulțumiți când seamănă tristețea pe chipul și în sufletul celui apropiat, chiar inima ne trădează. Are și ea nemulțumirile ei, speranțe năruite, îndoieli, eșecuri, frământări lăuntrice. Având în vedere că existența fiecăruia este o neîntreruptă provocare, se înțelege că enigmele domină certitudinile.
În ciuda acestui context, omul poate seta funcția „antisupărare” devenind imun la tot ceea ce-l agasează sau are șansa să-și impună suportarea durerii numai atunci când apare, fără să-și prelungească suferința. Nu are rost să stocăm în suflet injurii, etichetări, vorbe și gesturi otrăvite pentru că nu vom mai avea loc pentru materiale constructive!
Putem înlocui orice nemulțumire cu un motiv de mulțumire, orice lucru urât, cu unul frumos, reciclând chiar și materialele provenite din demolările vieții. La ce-mi folosește să rememorez cuvintele urâte și nedrepte ce mi-au fost adresate, când aprecierile și încurajările sunt mult mai nobile???
Utilizați amintirile neplăcute și rănile spirituale ca materiale didactice! Avem nevoie de mulaje și planșe, dar se impune să aruncăm la gunoi deșeurile care nu pot fi refolosibile...
Și fiindcă vine primăvara, setați funcția „antisupărare”, iar primele motive de bucurie să fie ghiocelul și mărțișorul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu