Mi-am dorit ca toată lumea lucruri care mă puteau distruge. Am plâns și am blestemat de câte ori m-am rugat să le capăt, iar Dumnezeu în marea sa îndurare nu mi le-a dat! M-am considerat persecutată și nedreptățită până când am realizat că multe din dorințele mele sunt periculoase, chiar letale.
Fiecare om primește atât cât poate să ducă. Bogații pierd entuziasmul de a trăi, au îndoieli în ceea ce privește loialitatea prietenilor sau iubirea celor apropiați. Ei se tem că pot pierde ceea ce le dă putere. Nu pot nega că nu mi-am dorit să fiu bogată, dar realizând că nu voi câștiga niciodată la Loto și că nu există în arborele meu genealogic o mătușa Tamara, am început să muncesc și să culeg roadele și realizez că nimic nu se compară cu sentimentul că din veniturile tale poți ajuta și susține și pe alții, poți să faci bucurii celor lipsiți măcar din când în când.
O mașină? Cine nu dorește să nu depindă de mijloacele de transport în comun și de mila celor care au mijloc de deplasare? Când aștept în ploaie sau ninsoare scap așa printre dinți:„Cu ce este mai bun ăsta decât mine?”, mai ales când nici nu mă ia și mai și trece peste cea mai mare groapă plină cu noroi să mă stropească din cap până în picioare...
Dacă nu am încă mașină este pentru că am fost scutită de ceea ce putea să mi se-ntâmple în momentele în care nu sunt suficient de atentă.
Au fost și oameni pe care mi i-am dorit din tot sufletul în viața mea și au plecat. La momentul acela m-am simțit abandonată, trădată, acum, când îi descopăr în toată splendoarea lor, mulțumesc cerului pentru că i-a alungat din calea mea!
Înainte de a dori, gândiți-vă cât bine vă fac acele dorințe și cât rău! Analizați în modul obiectiv și nu suferiți după ceea ce ar putea să vă distrugă și nu ați primit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu