Un om fuge mâncând pământul de moarte...

 La început, moartea i s-a părut balaur din poveste: lovea departe cu patimă, dar trupurile lăsate în urma ei erau străine și nu l-a durut. Apoi cercul s-a strâns: și-a pierdut mama si surorile, a rămas singurul supraviețuitor, un fel de Matusalem al neamului său.
În sat s-a întâmplat același lucru. Au murit masiv cei mai bătrâni, accidental oameni tineri, iar el a rămas. În ciuda vieții grele, s-au făcut una cu pământul foștii șefi, iar el, căruia îi înghețau mâinile pe volan și pe sacii plini de grâu sau baloții de paie pe care-i descărca, trăiește. L-au bătut multe ploi și l-au ars razele de soare în multe veri, dar trăiește! Într-o zi a venit înjurând acasă. S-a întâlnit pe drum cu o fostă colegă de serviciu și asta, lipsită de tact, l-a întrebat:
-N-ai murit, mă?
-Dacă mă vezi că merg pe drum, sigur că n-am murit, i-a răspuns răspicat, apoi a înjurat-o zile întregi.
Între timp și ea a murit, iar el a început să aibă iluzia nemuririi.
„Dacă ar fi primul om care...?”
Apoi a găsit un set de soluții, aparent nebunești și lipsite de sens prin care să fie așa de ocupat, încât moartea să nu-l mai smulgă din cuibul său și din mijlocul celor dragi.
1) Deși are 90 de ani, continuă să muncească și crede că are nevoie de o cositoare. Da, o cositoare ar fi soluția, fiindcă nu prea poate să mai tragă de coasă, dar asta nu trebuie să afle nimeni! Probabil cositoarea merge singură.
2) Trebuie neapărat să-și cumpere mașină și să-și schimbe permisul. Nu se poate să nu-i dea voie să se urce iar la volan, când mașina i-a fost a doua casă și a petrecut o viață pe șosele! Uneori îl urcau doi de beat ce era la volan, dar ajungea la destinație, fără să facă accident. Alteori, când i se luau cheile de contact, făcea contact direct cu două sârme și tot pleca...
3) Trebuie să iasă în oraș ca pe vremuri și singur. Să se descurce și să dovedească faptul că poate, iar dacă i se spune că este posibil să se rătăcească, fiindcă străzile s-au schimbat, face un scandal de pomină. Din păcate ultima tentativă s-a terminat urât de tot. I-a venit rău și l-au dus la spital, dar refuză să vorbească despre asta sau să recunoască faptul că nu prea mai poate călători pe cont propriu.
...Un om fuge de moarte cu toată puterea ființei sale, cu ultimele resurse de energie și mi se rupe inima că nu pot să-l ajut!