Nuntă cu vin Jidvei

E lung pământul, ba e lat,
Ca Necșulescu de bogat
Nici astăzi oenolog pe lume nu-i,
Şi-avea doar fete, fetele lui -
Pe sticle de vin bun le pui
La închinat.
Și-avea Claudiu întinsă moșie

2500 de hectare de vie,

Și patru crame cu vin Jidvei

Și magazine-online câte vrei

Să bei, să bei și iar să bei.

Şi cum am fost peţită des,
E lucru tare cu-nţeles,
Că dintr-al prinţilor şirag,
Câţi au trecut al casei prag,
De bună seamă pe cel mai drag
Eu l-am ales.

Şi m-am îndrăgostit de el.
Când m-a-ntrebat:”Ce nuntă vrei?”

Am răspuns simplu:”Cu vin Jidvei.”

Şi s-a pornit apoi cuvânt!
În patru margini de pământ,

Că-i prima nuntă cu vin Jidvei

Și tinerei si bâtrânei

S-au tot pornit s-alerge-n zbor

Dup-un pahar de vinișor

Misterios și aromat

La noi în sat!

Şi-atunci din tron s-a ridicat
Un împărat după-mpărat

Dup-un pahar de vin curat
Şi regii-n purpur s-au încins,
Şi doamnele grăbit au prins
Să se gătească dinadins,
Ca niciodat'.

Sătuli să bea la a lor moșie

Vin produs de distinsa chimie
Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munţi şi văi, de peste mări,
Din larg cuprins de multe zări,
Nuntaşi din nouăzeci de ţări
S-au răscolit,

Să bea din vinul renumit!

Vin cu aromă de fructe și flori
Și sori si fete și feciori

Toți îmbrăcați de sărbători

Împărați putred de bogați

De vin Jidvei fiind atrași

Toți au venit la nunta noastră,

Din zarea lumii cea albastră…

Iar mai spre-amiazi, din depărtări
De dragul vinului creștea în zări
Rădvan cu mire, cu nănaşi,
Cu socri mari şi cu nuntaşi,
Şi nouăzeci de fecioraşi
Veneau călări.

Şi ca la mândre nunţi de crai
Ieşit-a-n cale-ales alai

Cu sticle de Maria fetească albă

Purtând în sticlă regească salbă

De flori de mai și fructe bune.

Ce-aluneca pe gât ca o minune!

Şi-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foişor
Ieşi Maria-n mers isteţ,
Frumoasă ca un gând răzleţ,
Cu trupul nalt, cu părul creţ,
Cu pas uşor.

Un trandafir în văi părea;

Vinul numele ei purta
 A floare de salcâm ea mirosea 

Buzele ei aveau gust de mere și pere

Fiind cea mai prețioasă avere!
Şi-n vremea cât ne-am cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrângăneii la opinci
Ca-n port de sat.

Iar înaintea tuturora vinul cel bun

 Conducea hora!

Trei paşi la stânga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
În tact uşor.

Mai iau un gât de vinișor

Și iar se prind în hota clipelor.
Iar la ospăţ! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, şi tot oaspeţi rari,
Tot crai şi tot crăiese mari,
Alăturea cu ghinărari
De neam străin,

Se-ndrăgosteau de românescul vin.
A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Şi soarele mirat sta-n loc,
Că l-a ajuns şi-acest noroc,
Să vadă el atâta joc
P-acest pământ!

Şi patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit cu vin Jidvei,

Ce nu te saturi să-l tot bei.

Şi vesel Mugur-împărat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Şi, cu păharul plin în mâini,
Precum e felul din bătrâni
La orice chef între români,
El a-nchinat.

Şi-a zis: - "Cât mac e prin livezi,
Atâţia ani la miri urez!
Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,
Să crească mare şi voinic, -
Iar noi să mai jucăm un pic
Şi la botez!

Și ca să fie petrecerea cu success 

S-aveți pe mese tot vinul ales!