Despre prostituarea presei de moravuri ușoare românești

Cultul pentru ziariști și oameni ai legii l-am avut de mică. Citeam articole si reportaje și îmi imaginam că omul acela care semnează un material într-un ziar important este și el la fel de important. Eronat mi-am imaginat că în instituția unde se „feliază” dreptatea nu pot lucra oameni corupți sau necinstiți.
Nu-mi plăceau știrile din comunism, dar le găseam circumstanțe atenuante ziariștilor:„Sunt obligați să aducă osanale sărmanii și să analizeze doar planurile cincinalelor. Nu pot critica pe cine trebuie desființat și nu pot lăuda pe cei care merită cu prisosință asta!”
Anii au trecut, iar jugul opiniei impuse a fost înlăturat. Nu m-aș fi gândit vreodată ca oamenii care au rolul important să ne informeze „să prostitueze informați”. Îmi vine acum să cred că „Găina care naște pui vii”  și „Cocoșul Mike care a trăit trei ani fără cap” sunt „mici copii” cum ar spune unii.
Din dorința de senzațional, pe fondul naivității și nevoii oamenilor de nemaivăzut și de nemaiauzit, ziariștii prostituează informația: ne țin o noapte în fața ecranului promițând că ne arată un cadavru si scutură pe masa din studio un sac de cartofi sau răspândesc zvonuri macabre asemenea țațelor care sunt lipsite de ocupație:„C.P s-a spânzurat” , „D.M  a fost ucis în închisoare, pardon s-a ridicat și și-a speriat iubita în noul videoclip!”
Iubesc presa, dar nu aș fi putut să trăiesc în acest mod și pot înțelege că jurnalistul are patru-cinci guri de hrănit și o casă de întreținut, dar nu poate înjosi astfel informația și nu-și poate murdări așa condeiul. Sunt multe lucruri despre care se poate scrie în loc să linșezi mediatic un om de luni întregi și fiindcă ți se pare că ai făcut prea puțin, să afirmi că s-a spânzurat.
Am văzut ziariști serioși care transmit în direct din mijlocul luptelor de strădă punându-și viața în pericol în slujba informării cititorilor. Am văzut reporteri care scriu sau realizează materiale emoționante despre copiii care au nevoie de ajutor, despre bătrânii abandonați și agresați în azile sau despre bolnavii de tuberculoză, tinerii infectati cu HIV si nefericitii care luptă cu ferocele cancer.
Ei sunt cu adevărat oameni bravi care transmit mesaje nobile și informații menite să ne solidarizeze uman și social.
Nu judec pe nimeni, cred doar că ar fi timpul ca presa de moravuri ușoare de pretutindeni SĂ SE FACĂ FEMEIE DE CASĂ, că nu poate rămâne pe străzi toată viața!