Teorema lui Pitagora, raportată la amintiri

Nu mi-a fost deloc mintea la matematică, dar teorema lui Pitagora am memorat-o papagalicește: „suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept).”
Și raportată la viața omului se verifică astfel:„Dacă suma amintirilor frumoase lăsate celor care te-au cunoscut este mai mare decât a celor neplăcute înseamnă că ai reușit să trăiești frumos!”
Am depănat amintiri cu soră-mea și ea mi-a zis: „Ții minte că am venit odată într-o seară de iarnă de la mătușa noastră pe jos prin tot satul? Ningea frumos, ca în basmele nordicilor, iar tu m-ai luat în spate să fiu la înălțimea ta, să nu îmi fie frică și mi-ai spus povești tot drumul. Amintirea acesta nu mi se va șterge niciodată din minte! Era așa de plăcut, aveam atâta siguranță. M-am uitat pe acoperisul unei case si am vazut doi cocoși din ceramica. Erau frumoși, tot ce văzusem eu mai frumos până atunci, iar fulgii de zăpadă mă mângîiau pe față. Câți ani să fi avut atunci?”
-Vreo patru ani, ii spun.
 Nici nu știe ce mult bine mi-a făcut mărturisirea ei. Acum are 34 și nu a uitat o seară de iarnă petrecută cu mine acum 30 de ani! Încă mă vede protejând-o și spunânu-i povești. Când nu voi ma fi, îi voi lăsa seara aceea frumoasă de iarnă în dar.
Apoi ne amintim de o doamnă care a murit miercuri seară, iar ultima ei dorință a fost să fie dusă în Germania, unde îi are pe cei doi fii și unde este înmormântat sotul ei.
Pe vremea comunismului, ea si sotul ei aduceau haine și dulciuri pentru tot satul. Ne bucuram să auzim că au venit în țară fiindcă urmau hăinuțele frumoase (chiar dacă erau second-hand nu se compara cu ce găseam noi în magazine), ursuleții din gelatină și ciocolată fină.
Era genul de cuplu care aducea multă bucurie. S-au stins de tineri; intâi a murit el, acum ea, dar ne-au lăsat bucuria lucrurilor aduse special pentru noi, cei din țară.
Frații, surorile, sătenii nu putem să ne ducem la înmormântare fiindcă a fost deja repatriată, dusă cu avionul și nu se va mai întoarce niciodată cu daruri pentru rude, prieteni și săteni...
Mormântul ei va fi lângă cel al soțului. Și-a lăsat și acum părinții, cum i-a lăsat când s-a căsătorit, iar căsătoria ei a fost o binecuvântare pentru ,mulți!
Și cum întâlnesc zeci de oameni pe stradă, azi mi se pare că văd un mort în fiecare om viu care trece...