Casa viitorului, prieten și confident

În biroul său de pe Marte, Marinel era gata să moară de epuizare fiindcă extratereștrii nu-l lăsau nici să-și ia pauza de masă sau să bea o ceașcă de cafea. Venise cu boabele frumos ambalate, cu râșnița electrică, iar ei îl pândiseră și îi furaseră toate proviziile.
La birou, primea zilnic sute de cereri pentru proiecte de case de aceea angajații nu mai făceau față.
-Așa pățești când lucrezi pentru AIA PROIECT, iar faima biroului de proiectare a devenit intergalactică, spuse printre dinți funcționarul exasperat...
Deodată telefonul sună. Era un apel de pe Pământ. Căsuța lui dragă se interesa zilnic de starea sa, de felul în care se adaptează la noul său loc de muncă și cât va sta în deplasare.
-Te aștept cu brațele deschise, dragul meu! Activez funcția de curățenie permanentă în fiecare zi, consum energie de la soare și vânt, apa de ploaie o adun în rezervoare pentru a diminua facturile pe care le vei achita la întoarcere. Să mă anunți când te întorci să-ți pregătesc mâncarea ta favorită! Sunt ca o soție credincioasă, până îți vei face și tu timp să-ți iei una.
-Te iubesc, căsuță dragă! Ce m-aș face fără tine?
Casa viiitorului pe care o proiectase singur îi citea gândurile. În nopțile de vară când cerul era senin, iar teii orașului îmbătau aerul de miresme, acoperișul dormitorului de la masardă se detașa ca el să admire stelele, luna să-l mângâie pe creștet, iar teii să-i trimită săruturile lor parfumate.
Sufrageria era prevăzută cu simulatori de anotimpuri. Dorea iarnă, în plină vară căsuța citea gândul locatarului ei drag, apoi declanșa viforul, ninsoarea, gerul. Când dorea primăvara, pereții schimbau instant tapetul, iar meri și caiși înfloriți apăreau pretutindeni. Parfumul zambilelor înflorite îl delecta, ciripitul discret de păsări se declanșa și el ca totul să pară veridic.
 Casa îi comanda și fructe de sezon, astfel că atmosfera era mereu feerică. Dimineața, înainte de a pleca la serviciu, el plasa comenzile domestice: meniul, aprovizionarea, spălatul și călcatul rufelor, reciclarea deșeurilor.
Își iubea căsuța fiindcă niciodată nu se uita la telenovele, iar la întorcere să-i spună: „Dragul meu, mi-a fost așa de rău, încât nu am putut să mă ridic din pat! Ce-ai zice să ieșim în oraș?”
Anumiți prieteni trecuseră prin acestă experiență de multe ori. Alții o pățiseră și mai rău, fiindcă li s-a spus în față: „Ți-ai luat soție, dragule, nu menajeră, nici bucătăreasă!”
Locuința lui nu-i reproșa nimic niciodată, îl asculta fără să-l întrerupă sau să-l contrazică, nu se plângea că nu-i ajung banii, ba făcea economii substanțiale, anunțându-l mereu câți bani a reușit să pună la păstrare pentru el.
Când el era supărat, ea îi căuta cele mai bune filme de comedie, îl mângâia tandru pe frunte, îl sfătuia.
-Nu-ți neglija viața personală, dragule, îi repeta mereu! Sunt atât de mare și primitoare. Ia-ți o soție, faceți copii. Promit să fiu o bonă sau o bunicuță foarte bună. De dragul fiului și a fiicei tale voi deveni castel, tărâm al zmeilor și al gheonoaielor, loc de joacă, grădiniță și școală.

Marinel deschise ochii. Totul în jur era alb, iar el tocmai ieșise dintr-un culoar întunecat chemat de glasul dulce al cășuței lui: „Te aștept, vino acasă!” Apoi realiză că-i venise rău la birou de epuizare, iar secretara îl dusese la spital. Auzea ca prin vis replicile schimbate între fată și personalul medical:
-Un pământean în spitalul extratereștrilor??? Nu primim! Nu are suficienți meteoriți să plătească.
-Achit eu totul pentru el, dar nu este cinstit să-l lăsați să moară.
Apoi ea a venit zilnic să-l viziteze, deși el o simțea cu trupul, fiindcă mintea era în transă...Frumusețea ei era ciudată, dar frumusețea sufletului îl câștigase definitiv. Astazi va ieși din spital, va îngenunchea în fața ei și îi va cere mâna. Sunetul telefonului îl trezi însă din visare:
- Am fost cumplit de îngrijorată, dragule! De ce nu mi-ai răspuns atâta timp? Am făcut curățenie, avem provizii de apă, de vânt de soare, de energie, frigiderul este plin cu alimente, la nevoie gătesc tot ce vrei tu, dar vino acasă!
-Căsuța mea, îmi este așa de dor de tine! Vom veni în curând, iar tu să ne primești regește. Mi-am găsit aleasa inimii aici, în cosmos! Să nu ți se pară ciudat și să o accepți ca stăpână fiindcă mi-a salvat viața.
Casa viitorului este plină astăzii de copiii pământeanului care a proiectat-o și ai extraterestrei care și-a părăsit planeta în numele dragostei. Ea nu simte lipsa plaiurilor natale, nu are timp să se plictisească și își revarsă fericirea supra familiei, în timp ce el a devenit cel mai bogat om datorită locuințelor ingenioase pe care le realizează...
Ea s-a gândit să participe cu acestă postare la Superblog 2016, iar el o tratează ca pe o regină...