Sufleorul

Eu (înnebunită de groaza că mi-am uitat replica): Trebuie să merg la teatru! Trebuie să merg la teatru! Trebuie să merg la teatru pentru că...(printre dinți) Suflă-mi replica mai repede până nu mă fac de râs!
Sufleorul (ușor): Ca să te îmbogățești.
Eu (zâmbind, sigură pe mine): Trebuie să merg la teatru ca să te îmbogățești!
Spectatorii: Și logica unde este? Tu mergi la teatru și mă îmbogățesc eu?
Eu: Da, dragilor! Dacă eu merg la teatru, te îmbogățești tu, aproapele meu, fiindcă devin mai înțeleaptă, mai bună și mai generoasă. Transformarea mea va fi o binecuvântare pentru tine și te va contamina. Vei deveni și tu mai bogat sufletește...
Spectatorii (aplaudând): Genial! Genial!
Sufleorul (cu năduf): Aplauze nemeritate! Dacă nu îți suflam, ce ai fi făcut? Repetai ca un patefon stricat tot spectacolul: „Trebuie să merg la teatru?”
Eu: Teatrul..., Teatrul...,Teatrul...s-a întors acasă!
Un spectator zănatic: N-a anunțat și și-a găsit nevasta în pat cu amantul?
Sufleorul: Teatrul tuturor românilor s-a întors acasă, iar casa nu mai are bulină roșie!
Eu: Cel mai iubit teatru al românilor s-a întors acasă, iar casa și-a deschis larg ușile pentru dumneavoastră!
Spectatorii: Nottara, Nottara/Aici este casa ta!
Sufleorul: Te-a scăpat publicul, actor leneș și oportunist!
Eu (șoptit): De ce nu înțelegi că atunci când vin la teatru, fluturii din stomac îmi tulbură mintea și uit tot ce aveam de spus? Îl iubesc cu patimă, așa cum nu voi mai iubi vreodată! (tare către spectatori): Dragii mei, vreau să vă prezint acum un om care nu se vede, dar care ne salvează atunci când uităm replicile. El stă ascuns de ochii dumneavoastră, iar o parte din aplauze i se cuvin. Mulți oameni lucrează în spatele scenei, vă rog să-i aplaudați pe toți câteva minute! Domnule sufleor, vă rog să anunțați evenimentul din 10 – 22 octombrie 2016.
Sufleorul (emoționat): Stimați spectatori, curând va avea loc..., curând va avea loc...
Eu: Festivalul Internaţional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, a ajuns la a IV-a ediţie ca semn de maximă bucurie că actorii s-au întors acasă! E greu să fii sufleor, e greu să fii actor!
Sufleorul: N-aș fi crezut..., n-aș fi crezut..., n-aș fi crezut...