luni, 10 octombrie 2016

Oratorul negustor


Nimic nu este mai demn de râs ca negustorul de cuvinte ce trece cu banița-i de vorbe vechi, expirate pe ulițe și strigă: „Marfă bună de vânzare!”
Cunoscătorii descoperă cu stupoare ouă clocite sau gogoși necoapte în interior și tari ca piatra...
Negustorul de cuvinte știe că întotdeauna găsește naivi care sunt ușor de păcăliți și care vor evalua „plasa luată” ca fiind un adevărat chilipir. Comunicatorul etic, spre deosebire de oratorul care are în vedere propriul interes, este ca omul ce trece cu un coș plin de mere printre semeni, împărțindu-le fructele însoțite de un zâmbet și fără să accepte un leu în schimb.
Din păcate, mulți copiază „oratorul negustor”. Ei vin aproape de tine și ceasuri întregi petrec cercetând dacă ai ceva de vânzare, adică un secret, o idee, o vorbă. După ce obțin achiziția se gândesc cum ar putea obține un profit înzecit răspândind-o sau răstălmăcind-o...
Teza conform căreia orice rău este necesar se pare că este valabilă la nivel social, dar cu amendamentul că răul acela trebuie privit ca un aspect izolat, nu ca un model. „Să faci pe cineva din vorbe” nu este un prilej de laudă, nici un criteriu de apreciere. „Să bagi lumea în sperieți fiindcă ești bun de gură sau rău de gură” nu este o dovadă de mare caracter!!!
Doresc să închei subliniind faptul că este posibil ca oratorul-negustor de piei de cloșcă, de ouă clocite, de gogoși acre și tari ca piatra să prospere, dar cel puțin o dată în viață se va arunca în el cu propria marfă!!!