Dintre definițiile metaforice ale educației, trei mi-au reținut atenția și m-au făcut să conștientizez complexitatea celui mai de preț bun al umanității.
1.Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum se deosebește un om viu de un om mort. ARISTOTEL
2. Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe. ARISTOTEL
3.Educația unui popor se judecă după ținuta sa de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă ești sigur că o vei găsi și în casă. EDMONDO DE AMICIS
Cu siguranță că nu se poate reuși în viață fără școală, fără știință, dar erudiția fără politețe, bunătate sufletească, altruism este ca o armă letală în mâinile unei persoane care nu dorește decât să-și impună puterea, iar dorințele sale să fie mai presus de ale celorlalți. Este mai de apreciat un om simplu, care știe să spună: „Mulțumesc!”, „Vă rog!” și „Mă scuzați!” unui licențiat arogant.
Bunul Samariteanul, din orice categorie ar face parte și orice nivel de educație ar avea, se dovedește un câștig pentru omenire, în timp ce Iuda reprezintă atrofierea divinității în om, chiar dacă a avut și el un rol decisiv în procesul de mântuire al omului.
Educația înseamnă în primul rând echilibru: doza de știință care ne face mai buni și ne conștientizează de lipsurile pe care le avem sporindu-ne empatia.
Butoiul plin nu hodorogește. Spicul greu de rod nu se-nalță singur către soare...
Am fost crescută în cultul omului simplu, dar educat frumos. Sunt oameni care nu au frecventat mult timp școlile, dar au învățat tot ce este mai bun de la școala vieții, iar în fața lor mă înclin! Așa cum le este interzis părinților să se vorbească de rău unul pe celălalt în fața copiilor, educatorul care-și inițiază învățăceii în etichetări, bârfeli, aprecieri injuste, oricâtă știință ar avea, otrăvește sufletele copiilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu