Florile recunoștinței primite cu lacrimi cristaline și buchete de zâmbete

Prima floare a recunoștinței

Eu (întinzând neajutorată mânuțele din pătuțul de lemn): Simt că mă înec, mă ustură ochii, iar ceața sobei sau cum i-o fi zicând acoperă totul. Doar flăcările portocalii mai luminează încăperea. Se-ntâmplă ceva de ies cu toții din cameră și alergă pe scări. Pe mine m-au abandonat aici. Ce rău este să nu poți să vorbești! Mama dacă ar fi fost aici, ar fi fugit cu mine în brațe, dar ei, deși nu sunt străini, m-au abandonat! Dacă țip, voi rezolva problema sau vor veni cu nuiaua la mine să mă readucă dureros la tăcere? Este posibil să nu mă audă, iar ceața acesta înnecăcioasă va intra pe gâtul meu și-mi va arde ochii.
Mătușa mea (cu glas mustrător adulților): Rușine să vă fie! Ați ieșit toți să vă salvați pielea, iar fetița ați lăsat-o în cameră. Nu vă este milă că se-neacă de fum? Dacă ardea de vie? (Deschizând ușa, cu dragoste către mine): Te scot acum, pui drag! După ce te așez în leagănul din curte, mă întorc să sting focul cu apă. Ochișorii albaștri sunt roșii de fum, fața albă ți s-a înnegrit, iar buclele blonde au devenit cenușii.
Eu: Îmm, Îmm, Lica, Lica, Lica, Lica. Toate acestea se traduc în: „Mulțumesc, mătușico! Voi ține minte că mi-ai salvat viața. Chiar dacă nu pot vorbi, înțeleg ce lucru important ai făcut pentru mine.

Buchetele florale ale recunoștinței

În orașul din apropiere este târg mare, bâlciul de Sfânta Maria. Nici nu mai știu de când nu am plecat de-acasă, de fapt nici nu aș avea cum să mă plimb, fiindcă sandalele  s-au rupt. Toți copiii vecinilor se vor da în comedie, vor veni cu ochelari de soare, pălării, cocoși de zahăr, halviță, baloane și mingiuțe de rumeguș îmbrăcate în hârtie creponată, în timp ce eu sunt condamnată să plâng acasă.
 -Nu înțelegi că nu avem bani să mergem, mă ceartă mama? Copil rău ce ești! Ai să fii de un egoism feroce când te vei face mare. Ce-mi reproșezi că ți s-au rupt sandalele, eu port încălțăminte mai bună?
-Of, mamă, până și copilul care a omorât gândăcelul fiindcă l-a strâns în pumnul său era „frumos”, iar eu sunt copil rău că îmi doresc o plimbare și câteva jucării...
-Dacă nu taci, îți dau câteva nuiele să mă pomenești!
Așa era atunci. Copilul cerea dulciuri și jucării, i se explica faptul că nu sunt bani, iar dacă insista, primea în schimb nuiele pe spinare să tacă. Din senin a apărut mătușa.
-Ce atâta jale în camera voastră? Vă aude gazda și vă dă pe drumuri.
-Copila asta nu înțelege că trebuie să ne facem casă. Ar sta bucuroasă sub cerul liber, numai să se ducă la târg.
-O duc eu, spune mătușica împăciuitoare.
-Desculță, plusă mama?
-Ia arată-mi sandalele copilului poate pot să le cos, spune binefăcătoarea mea cu dragoste!
În zece minute încălțămintea era reparată. Au urmat târguielile legate de banii de buzunar:
-Nu am un ban să-i dau la ea, spuse mama. Mi-e rușine, dar de când ne facem casă...
-Găsesc eu un ban de o halviță și de câteva jucării.

Aranjamentele florale ale recunoștinței 

-Nu mai plânge! Îți promit solemn că vei da licența anul acesta, spunea mătușa privindu-mă în ochi.
-Cu ce bani, mătușico, cu ce bani? Am muncit tot anul să pot să mă întrețin, dar taxele mi-au tocat toate economiile mele. Pentru înscrierea la licență nu mai am. M-am resemna deja! O dau la anul.
-Să nu te aud că spui asta! Mergem împreună la CEC și lichidăm carnetul cu câștiguri în autoturisme, iar tu te pregătești intens să nu irosim banii. Nu-i mai vreau înapoi niciodată!
„Am să ți-i înapoiez înzecit, mătușico dragă, promit în gând”
- Și să știi că ai ales bine! Nu puteai să renunți la studii pentru el. Nu ți se potrivește rolul de casnică. De fapt nici nu merită. Este un afemeiat incurabil.Poate că suferi că s-a însurat și v-ați despărțit, dar mai târziu va plânge el că te-a avut în mână și te-a pierdut...

 Documentarea

Caut o florărie online cu furnizare regală
Pentru mătușa mea cu suflet de cală.
Vreau sculpturi florale realizate cu măiestrie
Pentru dovezile ei de infinită iubire.

Caut și caut, nu mă liniștesc
Până când Olla, olla.ro găsesc,
Locul unde florile sunt sculptate cu măiestrie
Să dovedească recunoștință și iubire.

Lacrimi de bucurie și buchete de zâmbete

-La mulți ani, mătușico, să fii sănătoasă, iubită de cei dragi și fericită, îi spun cu dragoste.
-Of, draga mea, cu fiecare an care trece mă simt atât de bătrână. Boala mă chinuiește, oasele mă dor, mă fac urâtă și devin arțăgoasă.
-Știi bine că nu este așa! Meriți să auzi că ești cea mai frumoasă și cea mai bună mătușă din univers.
Asul îl am în mânecă: aranjamentul Floral Ursuletul Winnie the Poo, crizanteme de aur vrăjite de Oana Lamba. Pentru ca surpriza să fie și mai mare l-am adus ambalat.
-Nu trebuia să te deranjezi că ai și tu problemele tale, spune desfăcând cu nerăbdare pachetul.
De sub hârtii apare un ursuleț ce este gata să se miște, să bage degetele în borcanul cu miere și să i se urce în brațe. Crizantemele luminează casa și inima bună a mătușii, parfumul lor învăluiește totul în aură de basm.
Ea tremură, iar lacrimile i se înnoadă în barbă.
-Merit eu minunea acesta? N-am văzut de când sunt ceva mai frumos! Ai cheltuit o avere.
-Nu mai plânge, mătușico, te rog! Am vrut să-ți înseninez ziua, îi spun.
-Lacrimile acestea exteriorizează cea mai pură fericire din lume îmi spune, în timp ce le șterge cu dosul palmelor muncite, iar în locul lor, în grădina chipului armonios încă, deși este atins de bruma neiertătoare a anilor, înfloresc buchete crizantemele de toamnă târzie...
Un buchet de gânduri curate pentru Superblog 2016!