vineri, 21 octombrie 2016

O poveste pentru cei foarte tineri și pătimași




Demonul iubirii
-Te iubește, omule, te iubește! Stă alături de tine de 6 ani. Ați trecut împreună prin bine și rău. În urma voastră au rămas săruturi și îmbrățișări fierbinți.
-Mă iubește? Atunci de ce dansează cu altul să-mi facă în ciudă? Se-ncolăcește ca iedera de trupul altui bărbat străin, iar gelozia mă sugrumă. De ce simte nevoia să trimită mesaje altuia, să vorbească la telefon cu alt băiat? De ce mi-a spus că totul s-a terminat și drumurile noastre se despart definitiv?
-Eu, Iubirea, te acuz de lipsă de încredere! Tu nu iubești cu adevărat, ci îți exerciți dreptul de posesie. Nu este cinstit să-i subjugi sufletul cu bănuielile tale!
-Nu am dreptul să pretind ca eu să însemn totul pentru ea, iar ea să fie universul meu, apa mea vie, aerul curat pe care-l respir, sângele care îmi însuflețește trupul?
-Ai dreptate, spuse încruntat Demonul Iubirii! De ce a acceptat să fiți împreună, dacă nu-i umpli existența? Ah, omule, fata acesta se joacă în permanență cu tine, iar tu, îngenunchiat de pasiunea pentru ea, ai devenit orb. Își bate joc de tine.
„Își bate joc de mine! Își bate joc de mine! Ce rușine, Doamne! Dacă m-aș sinucide, aș scăpa de iminenta despărțire și de rușinea de a-mi fi dat papucii fata pe care o iubesc din liceu...Ar fi drept să fac asta? Tata este bolnav, iar eu reprezint singurul sprijin al familiei, sora mea mă iubește ca lumina ochilor, mama mi-a dăruit viața purtându-mă în pântece nouă luni. Toți acești oameni merită recunoștința mea, o cană de apă la bătrânețe, umărul meu toiag al neputinței lor, iar eu să-i îndoliez? Ce vor spune colegii? Ce vor spune vecinii? Voi apărea la știri? Ei îi va părea rău sau se va căsători la o lună după înmormântarea mea?”
-Numai un om slab își pune atâtea întrebări înduioșătoare, dragule, îl instigă la sinucidere Demonul Iubirii!
-Gândește-te puțin, te rog! Eu, iubirea adevărată îți spun că sentimentele vin și pleacă. Unele pârjolesc inimi și otrăvesc suflete, altele sunt line ca ploile pentru grădinile roditoare, spuse iubirea ei. Aș suferi enorm să te văd cu alta, dar mai bine să trăiești! Moartea ta m-ar distruge. Dacă eu îți produc mai multă suferință decât fericire înseamnă că nu ai găsit iubirea adevărată, dar ai răbdare! Ai mare valoare, ești Om, viața ta este unică. Nu te grăbi! Nu există doar o iubire în viața unui om. Mai ai mult până vei găsi iubirea adevărată...
-Dacă nu este acum, nu va fi niciodată, spuse răspicat Demonul Iubirii!Ești blestemat să fii părăsit. Va râde lumea, vecinii te vor arăta cu degetul, colegii te vor bârfi! Nu ați fixat nunta? Nu ați ales rochia de mireasă și costumul tău de ginerică?
„Ce mă fac cu toți oamenii pe care i-am chemat la nuntă? Ce le spun? Că ne-am despărțit în seara acesta? Că nu mai vrea să fie cu mine? Cum să o văd cu altul după tot ce a fost între noi? Să mă duc la nunta ei cu celălalt și să o răpesc? Merită să o mai răpesc când ea mi-a întors spatele?”
-Vă veți împăca, răbdare, îl îmbună iubirea adevărată. Tinerii se ceartă, se despart pentru un timp, iar împăcările lor sunt și mai dulci! Ștergeți ochii, luminează-ți sufletul și fii pregătit pentru tot ce-ți rezervă viața!
-Ți-a spus clar că v-ați despărțit pentru totdeauna. Te-a lăsat. Faci degeaba umbră pământului. Și ești un fricos. Plănuiești să te sinucizi, dar deja te plângi singur și cauți un motiv să scapi. Nu doare mai mult decât tristețea care-ți măcelărește sufletul!
-Cum poți vorbi așa? Au fost femei care au fost părăsite și lăsate să-și crească singure copiii, au fost soți cărora moartea le-a luat jumătatea și au supraviețuit. Știi tu ce înseamnă să-ți îngropi copilul, să-l vezi agonizând, strigându-te să-i potolești durerea și să nu poți face nimic? Ce slab ești dacă la prima încercare te gândești la sinucidere!
-Mai laș ești dacă nu te sinucizi! Să râdă toți de tine, să se repete povestea de zeci de ori în viața ta, iar tu să continui să trăiești cu acestă umilință. Vei auzi la tot pasul:„Te-a lăsat, te-a lăsat, te-a lăsat! Avea deja pe altul. Te-a părăsit. Te duci la nunta ei?”
„Doamne, luminează-mi gândurile, te rog! Sunt mai laș dacă mă sinucid sau dacă îmi reiau viața de-acolo de unde s-a zdrențuit? Când mori te doare tare, nu? Te zbați până iese ultima suflare din tine. Eu voi fi singur. Voi muri în modul cel mai violent cu putință. Otrava toacă tot interiorul și pătrunde în sânge parcă ai fi tras pe roată. Ți se arde esofagul și riști să te hrănești toată viața, în cazul în care ai ratat, cu un furtun. Umilința ar fi și mai mare. Lumea m-ar arătat fățiș cu degetul în timp ce ar spune: „Uită-l pe ăla! Nu este om, este o momâie! Să încerce să se omoare pentru o fată care și-a bătut joc de el? Nici asta nu i-a reușit. Nu este bun de nimic, domnule!” Să mă spânzur? Dacă se rupe sfoara și mă surprinde cineva? Voi fi un mort hidos, căruia îi va ieși vinețeala în obraji, cu ochii bulbucați și limba scoasă? Va veni să mă vadă? Nu cumva o va cuprinde iremediabil mândria că eu m-am omorât pentru ea? Eu voi deveni o rușine, în timp ce ea, legendă a frumuseții, va auzi șoptindu-se:„Dacă din cauza ei s-a sinucis unul, vă imaginați cât era de frumoasă!” Dacă stau bine să-mi fac bilanțul poate că am obosit să trăiesc și caut un țap ispășitor pe care să dau vina. Se luptă în mine dragostea de viață și lașitatea de a mi-o lua.
Iubirea adevărată de viață, de neșansă, de tot ceea ce ne înconjoară s-a apropiat și i-a pus mâna pe umeri:
-Urlă, plângi, lovește cu pumnul în piatră, dar nu comite ireparabilul! Poți avea o nouă relație, poți trăi emoțiile iubirii adevărate, dar nu poți să readuci viața în trupul tău inert, după ce ai alungat-o violent!