marți, 8 august 2017

Taraba ideilor la bâlciul desertăciunilor

La baza oricărei activități umane stă o idee pe care o expunem pe tarabă la bâlciul deșertăciunilor. Vindem idei de doi lei și idei de milioane, idei de aur și idei de plastic, iar succesul nostru depinde de abilitatea de a atrage atenția asupra exponatelor de pe tarabă.
Intr-o piață a ideilor se întâmplă ca unul să câștige o comoară vânzând praf de ghicit (știți povestea presupun), iar altul să scoată din mină aurul din care să-și modeleze marfa și să trudească toată viață pe doi lei.
Sunt oameni care iau pe nimic idei valoroase pe care le calcă în picioare mai apoi, în văzut bijutierului lor ca suferința să fie și mai profundă!
Oricât am idealiza că emitem idei fiindcă acesta este menirea noastră de creatori, suntem prinși în trocul supraviețuirii, deci avem nevoie să vindem și să cumpărăm. Și tot vânzând, tot cumpărând și căutând chilipiruri, nici nu realizăm că suntem sărmane marionete in bâlciul deșertăciunilor...
Pascal Bruckner susține că: „Ideile n-au niciodată vreo importanţă prin ele însele. Oricine e în stare să aibă idei, contează însă numai persoana care le susţine.”
Parafrazându-l sunt convinsă că ideile depind de cel care le vinde și de cel care le cumpără.
Ideile te pot face bogat și te pot duce la faliment, te pot înălța și te pot prăbuși, ideile aduc pacea și provoacă războaie sângeroase !