vineri, 4 august 2017

Sora mea, pădurea...

Când dezamăgirile vă bombardează din toate părțile, nu-i așa că vă simțiți ca un copac golit de frunze, cu crengi bătrâne și vulnerabile ce stau să se frângă? De câte ori nu ați simtit nevoia să vă opriți și să curățați de bube trupul unui pom care nu se poate apăra?
În inima pădurii mă simt ca acasă, pădurea mi-e soră bună de mamă. Ea mă mângâie cu palme duioase de frunze mătăsoase și-mi așterne covoare de mușchi si clopoți albaștri la picioare. Discuri cu privighetori și ciocârlii pune în cinstea mea și mă desfată cu fragi și mure.
-Hai, adună și plante medicinale, să ai pentru la iarnă! Zmeura asta nu mi-o lăsa mie, ia-o și fă dulceață pentru cei dragi! Of, nici nu te-ai atins de alune și altă dată mă sărutai pe obraji când îți umpleam coșulețul!
Ce-i cu tine? Ești bolnavă? Îmbătrânești de vii așa de rar? Te-ai prostit? Îți plac mai mult mallurile, laptopul și marile orașe? De ce îți trădezi sora?
O ascult și tac. Ni-s sufletele amputate și mie și ei, dar nu pot să-i spun adevărul. Mă tem ca în curând să nu dispară în ritmul în care este mutilată. Azi se taie un pâlc de copaci, mâine i se retează o parcelă, de Crăciun masacru, iernile masacru pentru lemne de foc, în restul anului se taie pentru construcții și export.
Când eram copil alergam râzând cu brațele desfăcute prin ea. Strângeam în brațe un brad, mă cocoțam într-un tei înflorit, îmi făceam coroniță de margarete și clopoței albaștri. Acum, ea se stinge încet-încet, iar eu n-o apăr de parcă mi-ar fi străină, iar eu îmbătrânesc.
În ea mi-am alinat eu râuri de lacrimi când eram nedreptățită, când eram rănită de cei dragi. Am văzut-o îmbrăcând rochie de mireasă iarna și dansând pe ritmurile țigănești ale vântului toamna, purtând fuste largi, viu colorate. Am văzut-o crescând, devenind femeie și suferind cu stoicism trădarea...
În pădure, mă conectez cu natura pe verticală și orizontală, cu infinitul cerului și umezeala amenințătoare a pământului și după cum spunea Blaga, sicriul meu crește în brațele sorei mele, pădurea...
 Tocmai de aceea campania prin care Daikin plantează aer și fapte bune, iar pentru fiecare aparat de aer condiționat Daikin vândut în perioada 5 iunie - 15 septembrie 2017, redă sorei mele, pădurea, un copil mi-a umplut sufletul de fericire. E minunat să pui în brațele îndoliate ale unei mame alți copii în locul celor uciși! Chiar dacă nimic nu va fi ca înainte, așa poate învinge durerea și merge mai departe îndeplinindu-și menirea.
Știi, pădurea nu este numai sora mea, ci este sora ta, a lui, a ei și a noastră. O credință populară spune că dacă ai un necaz mare, de care nu dorești să știe nimeni, să te duci în mijlocul pădurii și să-l încredințezi unui copac ca să îți ușurezi sufletul.
Ce spui, vii cu mine pe 18 noiembrie, 2017 la acțiunea de împădurire simultană ce va avea loc în 15 județe să mă ajuți să-mi salvez sora?
 Copac cu copac să strângem 10 000 de copii vii pe care să-i punem în brațe pădurii în locul morților ei dragi!