Dincolo de premiile puse în joc, de cununa de felicitări pusă pe capul câștigătorului stă mulțumirea de a ști că ai alegat curat, fără să dai coate în dreapta și în stânga, fără să furi startul, fără să trișezi în niciun fel.
Fiindcă voi rămîne veșnic nostalgică după gesturile de omenie, nu pot să scriu despre competiția bloggerilor, fără să evoc trei lecții oferite de marii sportivi ai lumii, pe care aș dori să le retrăiesc alături de colegii mei de competiție și pe paltforma BlogAwards
1) În anul 1956, în Australia, John Landy și Ron Clarke participau la cursa de 1 500 de metri emitând în egală măsură pretenții la medalie. În turul 3 însă, Clark s-a împiedicat și a căzut. În acel moment favorabil lui Landy, acesta s-a purtat bărbătește ajutându-și rivalul să se ridice și să continue cursa. Pentru gestul său nobil și divinitatea l-a desemnat câștigător pe sportivul omenos.
Ambiția de a câștiga nu trebuie să dicteze comportamentul violent al sportivilor.
2) Maratonul Londrei, 1981. Primii sosiți au trecut linia ținându-se de mână, iar la 7 ore după ei, ultimii au terminat cursa tot ținându-se de mână.
3) Momentul următor de mare omenie îl are ca protagonist pe fotbalistul Di Canio, care văzându-l pe portarul advers accidentat în careu, deși se afla cu mingea în fața unei porți goale, a preferat să o ai îm brațe și să semnaleze nevoia de ajutor a sportivului accidentat. (Sursa de informație: aici).
Îmi doresc să am un parcurs curat, să evoluez demn și să trec linia de sosire la 1 octombrie, 2018 pe un loc cât mai bun.
Vă invit să vă înscrieți la concurs fiindcă Marius Ovidiu Călugăru este generos și va oferi cel puțin 40 de premii garantate și în ediția acesta. Prima probă din întrecere este campania Vitaldent.
Băieți, scrieți, scrieți, scrieți, că nu știți de unde sar premiile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu